Anul 2016 mi-a prilejuit sa revin in Eindhoven de mai multe ori in interes de serviciu cu precadere, dar, saptamanile petrecute aici mi-au permis sa si vizitez si sa il cunosc.
Eindhoven-ul (pagina oficiala) infatiseaza fata contemporana a Olandei. El a reprezentat rampa de lansare a tehnologiei olandeze, leaganul a doua simboluri ale industriei din aceasta tara – produsele electronice Philips si motoarele si masinile DAF. Desigur pentru microbisti, mult mai cunoscuta este echipa de fotbal al carei nume scoate in evidenta totusi orasul si nu firma care a creat-o.
Situat langa un tinutul mlastinos Peel, altadata un loc pustiu, astazi un obiectiv turistic, Eindhoven-ul a aparut cu opt veacuri in urma, in locul de confluenta a doua rauri insignifiante. S-a dezvoltat ca targ beneficiind de pozitionarea pe un drum care lega centrul bogat al Olandei de orasele belgiene. In ciuda fortificatiilor si castelului ridicat a ramas un oras mic si sarac pana in sec. al XIX-lea. Dar ca de obicei, acolo unde natura s-a dovedit a fi fost o mama vitrega olandezul a creat in locul ei.
Urbea a revenit la viata acum aproape un veac si jumatate, revolutia industriala dand un neasteptat impuls dezvoltarii. Aparitia conexiunilor de cale ferata cu orasele invecinate si saparea canalului Eindhoven catre est, catre ruta Zuid-Willemvaart, a pus eficient orasul pe harta. Industria textila si cea a tutunului au reprezentat inceputul, insa fabrica de becuri a fratilor Philips a facut cunoscut numele orasului pe mai multe continente. Iar in perioada interbelica o uzina mecanica s-a nascut si sigla DAF a definit mai tarziu masina olandeza.
Acest aspect mai degraba industrialier il pastreaza orasul si azi in ciuda turistilor ce ii trec pragul. Eindhoven ramane un nod industrial mai degraba decat un centru turistic important.
Poate cea mai reprezentativa cladire ramane tot Philips Light Tower, fosta fabrica de becuri si actualul cartier general al firmei. De altfel, toata zona actual centrala, e impanzita de foste cladiri Philips, de muzeul Phillips si de foste zone de productie asa incat, intreaga crestere a orasului si a zonei se datoreaza gigantului batav.
Urmand trendul in care se inscriu si alte orase industriale lipsite de obiective istorice Eindhoven-ul incearca sa ne atraga prin colectia de lucrari de arta si prin prezentarea intr-o maniera atractiva a realizarilor tehnice autohtone. Am hoinarit pret pe strazile delimitate de magazine cu vitrine atragatoare, asa cum olandezii stiu sa faca, printre constructii moderne destinate pasionatilor de “shopping” si pe langa baruri si restaurante cu reclame amintind de diferite zone pitoresti ale globului.
Nu trebuie omis uriasul mall din centrul orasului in care poti pierde lejer cateva ore. Doamnele, probabil cateva zile 🙂
In plin centru al orasului o biserica cu doua turle indraznete de peste 70 de metri inaltime atrage privirile. St. Catharinakerk, dedicata sfintei Caterina din Alexandria, a fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea dupa planurile lui Pierre Cuypers. Numele acestui arhitect longeviv este legat de aproape saptezeci de biserici din Tarile de Jos. Dar dintre lucrarile sale sigur stiti, macar din fotografiile altor colegi, principala gara a Olandei, Amsterdam Centraal Station, si cladirea Rijksmuseum-ului, locul unde se gaseste “Rondul de noapte”. Aici in Eindhoven Cuypers a proiectat o biserica in stilul neogotic, inspiratia gasind-o, spun cunoscatorii, in scrierile legate de arta gotica ale lui Joseph Thijm.
Invartindu-ma pe strazile populate ajung invariabil si la moderna cladire care adaposteste Muzeul Philips, cladire la care economia de sticla nu a intrat in calcul. Celebra firma a pornit in 1891 cu producerea lampii cu incandescenta. Si de la becuri a trecut la radiouri si televizoare, azi ajungand la aparatura medicala si la tehnica de calcul. Nu sunt sute de exponate, selectia fiind destul de riguroasa si accentul fiind pus pe principalele repere ale progresului in tehnica si cercetare. Cel dintai aparat de radio cu sursa de curent si difuzor a fost fabricat in 1927 si nu parea ceva deosebit aratand ca o cutie banala cu o farfurie atasata intr-o nefireasca pozitie verticala.
Primul televizor vandut in Olanda, in 1950, era o cutie din lemn cu patru butoane, un difuzor si un mic ecran, ocupand mai putin de jumatate din partea frontala.
Muzeul firmei DAF, leaganul masinii olandeze, merita vazut iar pe stadionul echipei de fotbal Philips SV Eindhoven merita mers la un meci daca ai ocazia.
Una din seri, am petrecut-o intr-o suburbie a orasului, pe niste strazi pietonale pavate cu piatra cubica si o atmosfera ce te duce cu cateva sute de ani inapoi in istorie.
Eindhoven nu este un oras fascinant precum Amsterdam (vezi impresii aici), el ramane un oras muncitoresc, dar iti permite sa petreci cateva ore placute sau instructive.
Leave a Reply