Lasam in urma Rio de Janeiro si zburam la Foz de Iguazu, oras in partea braziliana a celebrei cascade, pe care urma sa o admiram in zilele ce urmau.
Ajungem la 35 de grade si o umiditate de 85% si deja simtim puternic vara sud-americana, in comparatie cu iarna europeana. Ne facem drum in parcul national ce gazduieste poate cea mai spectaculoasa cadere de apa din lume, prin grandoarea ei, unde deja mii de turisiti isi incepeau ziua si vizita.
Iguazu este una dinte cele mai mari minuni naturale ale lumii, fiind situata in apropiere de granita cu Brazilia, Paraguay şi Argentina si formata dintr-un numar de aproximativ 275 de cascade mai mici, iar apele cad de la inaltimi cuprinse între 60 şi 82 de metri. Aproximativ jumatate din debitul apelor cascadei ajunge intr-o prapastie ce poarta numele de “Gâtul Diavolului”. 80% din cascade sunt in partea argentiniana iar restul de 20% sunt in partea braziliana.
Nu poti face o comparatie intre cele doua circuite de-a lungul cascadei intrucat perspectiva este diferita: in partea argentinianat ai o imagine, din aproape in aproape, trecand pe langa fiecare cascada (salto) in parte. Este absolut spectaculos si incredibil. Sunetul cascadelor este aproape asurzitor, apogeul atingandu-l Gargantua del Diablo unde mii de litri de apa curg pe secunda. In acest moment iti dai seama cat de grandioasa este natura si ramai absolut uimit de ce a putut crea Dumnezeu. In partea braziliana, ai o imagine panoramica, de la distanta si personal mi-a placut mai mult datorita perspectivei pe care ti-o ofera.
Prima persoana care a descoperit Cascada Iguazu a fost un spaniol, pe numele sau Alvar Nunez Cabeza care a ajuns in regiune in anul 1541. Aceasta este prima atestare oficiala a zonei, insa cercetarile geologice arata ca ea s-a format in urma cu mult mai mult timp. Cascada Iguazu este rezultatul unei eruptii vulcanice puternice care a lasat in urma o prapastie uriasa. In timp, datorita ploilor abundente a luat nastere frumoasa cascada.
Climatul pe teritoriul Cascadei Iguazu este unul subtropical. Ploile sunt dese şi destul de abundente, insa temperaturile sunt ridicate pe tot parcursul anului. Asadar, iti poţi planifica vizita la Cascada Iguazu in orice luna din an.
Cascada Iguazu este mai inalta decât Cascada Niagara, iar volumul de apă este mult mai mare. Cea mai inalta cascada din lume ramane Angel, din Venezuela insa. Studiile de specialitate arata ca, Iguazu are in prezent cel mai mare debit mediu anual în comparatie cu toate cascadele lumii. In timpul sezonului ploios, intre lunile martie şi noiembrie, rata de curgere a apelor trece de 450 000 metri cubi pe secunda.
Revenind la plimbarea pe partea braziliana, trebuie spus ca intrarea in parc este foarte frumoasa iar acolo te asteapta un bus care te duce pana in apropierea cascadelor. Circuitul incepe vizavi de unicul hotel ce exista in interiorul parcului national, fiind unul similar si in partea argentiniana. Putem vedea de la distanta toate cascadele formate de raul Iguazu si Parana.
Circuitul este relativ scurt, de aproximativ 30 de minute in care poti admira frumusetile naturii printre multimea de oameni ce se inghesuie sa face cele mai reusite poze si nelipsitele selfiuri.
La un moment dat se ajunge intr-un loc divin, unde te afli sub o cascada superba. In jurul tau se afla un curcubeu gigantic pe care nu il poti cuprinde cu vederea, fara sa intorci capul. Peisajul este superb si te lasa fara rasuflare. Pasarela foarte atent construita te duce chiar in inima cascadei.
Ziua urmatoare ne duce pe partea argentiniana a cascadei, care cum spuneam, ofera o alta perspectiva cascadelor de la Iguazu.
Pe partea argentiniana, parcul este imens, dar este extrem de bine organizat. Sunt patru circuite principale care permit vizitarea cascadelor din diverse perspective: circuitul Garganta del Diablo, circuitul inferior, circuitul superior si Isla San Martin. Cu putin efort, un turist poate face toate cele patru circuite intr-o singura zi, iar noi nu am facut exceptie 🙂
Cumparam bilete si intram in parc. Zona de restaurante, magazine de suveniruri, punct de informare turistica, din loc in loc mici chioscuri cu tineri care impart pliante si harti ale parcului, se vede clar organizarea excelenta. Si se ajunge la prima intersectie a parcului. Aici poti opta pentru “Estacion Central” sau o poti lua pe jos prin parc spre principalul nod al acestuia. Noi am optat pentru statia de tren, tren care merge la cea mai mare cascada a parcului: Garganta del Diablo (Gatlejul Diavolului). Se merge cu un trenulet electric vreo zece minute pana la alta statie, anume “Cataratas”, se ia alt trenulet si se mai merge inca vreo 15 minute pana la statia finala care poarta numele cascadei.
Urmeaza apoi un traseu de 1,3 kilometri pe niste pasarele suspendate deasupra raului Iguazu, extraordinar de frumos. Am vazut somni imensi in apa, am vazut tucani in copacii aflati din loc in loc, uneori cu tulpinile chiar in apa, am vazut primii opossum care nici macar nu te baga in seama si la un moment dat incepe sa se auda zgomotul facut de caderea de apa. Incepi sa te uiti mai atent si se vede ceata formata de tonele de apa care cad vreo 60 de metri. Iar cand ajungi acolo… intelegi ca nu degeaba a fost botezata Garganta del Diablo.
Apa are o viteza si o forta extraordinara. Nu se vede partea de jos a raului. Ceata formata de caderea apei sporeste misterul de la partea de jos a cascadei. Frumustea locului este sporita de faptul ca toata aceasta priveliste o vezi de pe o platforma care este construita cumva in consola, deasupra caderii de apa si ai senzatia aceea de 3D, parca esti in mijlocul cascadei. Se sta evident la rand pentru a face cea mai interesanta fotografie, tu singur, sau cu cei dragi, iar in spatele tau Gatlejul Diavolului.
Ne-am intors la statia de tren “Garganta del Diablo”, am asteptat trenuletul eco si am mers doar pana la prima statie cu el. Aici la “Cataratas” este de fapt principalul nod al parcului. De-aici incep si aici se termina toate cele patru circuite din parc. Aici sunt restaurante unde poti comanda ceva de mancare sau poti sta la o masa si sa mananci un sandvis facut de-acasa. Sunt locuri de fumat, sunt magazine de suveniruri. Si… sunt muuuulti opossum, familii intregi care se invart printre mese asteptand sa le dai ceva de mancare sau, daca nu esti atent, se servesc singuri. Se urca pe mese si fura in mare viteza tot ce gasesc. Inclusiv cutii cu suc :). Sunt simpatici dar sunt si periculosi. Peste tot exista panouri care te avertizeza ca zgarietura lor poate fi chiar mortala!!
De aici am pornit pe circuitul inferior. Are in jur de 1,800 de metri si asa cum ii spune numele permite vizitarea cascadelor in partea de jos a acestora. Accesul se face pe platforme metalice, solid construite si care permit si accesul personelor cu dizabilitati.
Apropos de asta, la intrea in parc, persoanele cu handicap locomotor primesc scaune speciale, cu roti mai mari, de cauciuc, pentru a putea rula mai bine pe aceste platforme construite in tot parcul. Au acces in absolut toate locurile, mai putin Isla San Martin, unde trebuie urcate 183 de trepte.
Revenind la circuitul inferior, practic urmaresti cascada dupa cascada la partea inferioara, aproape de sfarsitul caderii de apa. Datorita faptului ca debitul de apa este destul de mare la fiecare cascada si pentru ca forta apei este imensa se formeaza o ceata fina din particule de apa, iar la orele pranzului, in zilele cu soare aproape la fiecare cascada se formeaza curcubee spectaculoase. Peste tot e plin de curcubee care se lasa admirate si folografiate de turisti.
Circuitul superior este cel mai scurt, are 1,700 de metri si permite vizionarea cascadelor la partea lor superioara. De-aici ai ocazia sa vezi raul Iguazu calm, inainte sa intre in zona de cascade, apoi cascadele si tot de-aici de sus vezi cum se calmeaza apele involburate si se reunesc apoi in avalul raului Iguazu. Pasarelele metalice sunt construite in totalitate peste apa, iar din loc in loc sunt latite mult, formandu-se locuri minunate de panorama. De-aici de sus, curcubeele se vad mai ample, formeaza arce de 180 de grade si de aceea aparatele de fotografiat si camerele de filmat surprind cadre dupa cadre.
Timpul ne-a permis sa petrecem si o dupa-amiaza in orasul in care eram cazati , un orasel de provincie construit in jurul turismului si foarte autentic pentru spiritul sud-american. Totul este inchis intre 12-13 si 16-17, cand in zona centrala vezi foarte putina activitate. Seara lucrurile se schimba si peisajul devine mult mai animat.
Cascadele de la Iguazu ilustreaza cum nu se poate mai bine maretia naturii si deopotriva frumusetea ei. Si pe buna dreptate, in egala masura atat brazilienii cat si argentienii, o considera a 8 minune moderna a lumii 🙂
Am citit cu plăcere între articolul,💯 de info utile, insa eu voiam să știu cu ce mijloc de transport se poate ajunge la Cascada -din Rio de Janeiro ! .tren / Autocar ?
cursele de avion sunt o pb , se epuizează rapid locurile fiind companii locale
Mulțumesc
Ma bucur sa fi fost de ajutor articolul. Noi am zburat cu Latam din Rio in Iguazu. Luate din timp, zborurile interne sunt destul de ieftine. Varianta cu autocarul eu sincer nu o prefer fiind foarte obositoare si distanta fiind lunga. Plus ca Brazilia are un anumit risc la nivel de securitate personala.
Imi puteti spune ce traseu ati ales in partea Argentiniana. Si cat a durat? as vrea sa fac o excursie de o zi cu avionul din Buenos Aires si ar trebui sa am un plan :). Multumesc
Traseul dureaza 3-4h cu tot cu opriri. Se poate face intr-o zi lejer daca ajungeti devreme.