Am parasit incredibilul Zanzibar ( vezi impresii aici si aici) si am zburat spre Arusha si Kilimanjaro (vezi detalii aici) cu un avion de mici dimensiuni rezervat in totalitate grupului nostru . Zborul nu a fost lipsit de peripetii in ciuda imaginii pilotului care citeste linistit ziarul in timpul zborului spre nelinistea noastra 🙂 , deoarece o furtuna de nisip puternica a venit pe neasteptate chiar inainte de aterizare.
Desi multi au pasit cu neincredere in avion, aventura si peripetiile au meritat pe deplin dar au fost si niste experiente in premiera pentru multi dintre noi.
Kilimanjaro – private plane
Kilimanjaro – pilot
Dupa ce ne-am recuperat bagajele, jeep-urile ne asteptau sa ne duca pe Kilimanjaro, la cel mai inalt asezamant inainte de a intra in zona special amenajata escaladarii muntelui. Inainte de a porni in excuria noastra, pe micutul aeroport din Arusha, o vedeta locala de muzica pop inregistra un videoclip, motiv pentru membrii grupului nostru sa li se alature si sa dea o pata de culoare clipului 🙂
Am ajuns seara tarziu dupa o urcare plina de peripetii unde pana si motoarele de la Toyota s-au incalzit peste limita. La lumina farurilor am descoperit o vegetatie luxurianta si o multime de locuinte ce se ascundeau aparent in padure dar in realitate erau de o parte si alta a drumului principal. A doua zi, am refacut pe jos traseul si am inteles mai bine peisajul local.
Dar, dimineata am putut admira varful Kilimanjaro inainte sa dispara in nori si ne-am pornit intr-o excursie prin padurea tropicala. Dupa aproximativ 10 km de mars, am ajuns la o cascada foarte frumoasa pe care am fotografiat-o iar unii temerari i-au testat chiar si apa. Drumul in sine a fost superb ca de altfel si peisajul mai degraba tropical si inedit.
De la cascada, am ajuns intr-un sat Chagga unde am trait niste experiente noi. Mai intai, am vazut ciclul cafelei de la cules la produs finit, am admirat un dans traditional si am trait si experimentat cultura locala in mijlocul unor oameni calzi si primitori de o ospitalitate aparte.
Dupa o odihna binemeritata, am pornit spre Laguna Albastra: o oaza de liniste, racoare in mijlocul desertului. Cum eram intr-o zona foarte arida, nimic nu anticipa ce urmeaza.
Oaza acesta se populeaza cu caimani peste noapte asa ca nu e un loc de campare ideal 🙂
Leave a Reply