Mergem de cativa ani in Croatia, este adevarat ca in alte locuri fata de cele in care am fost, si inca mai ramanem surprinsi placut de aceasta tara. Vizita in Opatija e din vara lui 2008 ca parte a circuitului european cand am poposit pentru o zi si o noapte in frumoasa statiune croata.
Am trecut in Croatia din Italia, venind din Venetia (vezi impresii aici). Serpentinele ce au aparut pe drum cu kilometri buni inainte de sosire nu anuntau aproprierea de statiune desi GPS-ul nu avea dubii. Cum ne apropiam si am inceput sa vedem micul golfulet, am admirat marea si privelistea superba. Incepem coborarea spre statiune prin niste curbe stramte si ajungem intr-un final la hotelul nostru situat chiar pe faleza. Evident, prima problema este parcarea deoarece e aproape imposibil sa gasesti un loc liber cu exceptia celor rezervate de fiecare hotel pentru clientii lor.
Ne cazam, si camera cu vedere la mare ofera o priveliste absolut incredibila. Fiind deja dupa-amiaza, pornim sa exploram micuta dar cocheta statiune la pas.
Statiunea se remarca in primul rand prin arhitectura eleganta, mai ales a hotelurilor ridicate in perioada Imperiului Austro-Ungar, majoritatea minunat renovate, prin vegetatie splendida si parcuri ingrijite, prin servicii impecabile, atmosfera animata si prin oferta extrem de diversa pentru toate varstele, gusturile si posibilitatile.
Parcul Angiolina, numit asa prin vila care este in interiorul sau, este superb, plin de bambusi, de aranjamente florale bogate, are si un mic si cochet chiosc cu bancute de jur imprejur, in care se aude muzica in difuzor, un teatru de vara unde ruleaza filme sau sunt diferite spectacole si o alee cu un perete pe care sunt pictate gen graffiti chipuri de personalitati.
Faleza este lunga de 7,5 km, ofera posibilitatea unei plimbari romantice, se prelungeste cu faleza unei localitati pescaresti, Volosko, ce se interpune intre Opatija si Rijeka. De pe faleza pleaca si cateva scari care urca spre vile superbe private, cu arhitectura veche dar foarte bine intretinute si cu foisoare ce privesc catre mare, desigur toate cu porti ferecate trecatorilor.
Revenind pe faleza descoperim pe un pinten iesit in mare statuia simbol a Opatijei “Fata cu pescarusul ” o celebra lucrare de arta datand din 1956, un loc efectiv asediat de turisti, o fotografie de aici apare pe orice fotoalbum din lume cand vine vorba de Opatija.
Plaja nu este special amenajata in Opatija, ci se poate face pe sezlongurile oferite de hoteluri chiar pe faleza ce e betonata si de unde se face si intrarea in apa care este adanca. Exista spre Rijeka cateva plaje private chiar de nisip dar noi nu le-am vizitat in scurta sedere.
Seara, statiunea este extrem de animata, fiecare restaurant, fiecare hotel oferind muzica live de diferite genuri, pentru toate varstele. Ziua vizitei a coincis cu jucarea sferturilor de finala ale Campionatului European, in care Croatia a infruntat Turcia. Toata statiunea era mult mai animata ca de obicei, terasele arhipline si masinile circuland cu steagul croat fluturand in vant.
Cred ca e inutil sa descriu dezamagirea suporterilor croati dupa meciul pierdut la penalty-uri care si-au inecat apoi tristetea in rauri de bere si vin spre deliciul comerciantilor.
Din Opatia se pot face croaziere catre insulele Cres, Krk, se poate merge la Parcul national Plitvice, la pestera Postojna etc. deci e un hub turistic important 🙂
Sper sa ne reintoarcem candva in aceasta statiune care ne-a incantat.
Plecam din Opatija si ne indreptam spre casa dar cu un scurt popas in Zagreb, capitala Croatiei. Zagreb este un oras in care noul si vechiul se imbina destul de bine si are un aer boem, cel putin cand l-am vizitat noi.
Ce mi-au placut in mod deosebit au fost tramvaiele inconfundabile ce circula pe strazi pietonale, pavata cu piatra cubica si care sunt pata de culoare in peisajul orasului. De altfel, transportul in comun este foarte bine dezvoltat si o optiune foarte buna mai ales pentru zona centrala.
Ajungem in zona Garii, monumentala constructie actuala, dateaza din 1892, la 30 ani dupa aparitia cailor ferate in Croatia. Cladirea prezinta elemente din perioada Renasterii si Neoclasicului.
Vizavi de aceasta, se afla Piata Regelui Tomislav sau Trg Kralja Tomislava in limba locala. Regele Tomislav a fost primul rege croat. Piata este dominata de statuia ecvestra a regelui Tomislav. Tomislav a aparat zona continentala a Croatiei de atacurile maghiare si a unit pentru prima data landurile croate. A fost incoronat ca rege in anul 925 si a primit recunoasterea papala.
Zagreb este capitala Croatiei si numara circa 1 milion locuitori. Orasul este impartit in Orasul de Sus si cel de Jos.
Primul popas l-am facut in partea de Sus, in piata catedralei. Este un loc pe care multi turisti, fie ca vin cu autocare in grupuri organizate fie ca viziteaza individual orasul, il includ in lista de obiective turistice.
Catedrala este maiestuoasa. In fata ei este o statuie foarte inalta si in lateral sunt niste ziduri fortificate. La intrarea in catedrala exista o placa care aminteste ca la implinirea a 100 de ani de existenta a edificiului, acesta a fost onorat de vizita Papei Ioan Paul al II-lea. Piata din fata catedralei ca si principalele intersectii sunt intesate de puzderie de indicatoare, astfel ca nu ai cum sa te ratacesti urmandu-le, adaugand o harta sau un ghid si un minim de orientare turistica.
Orasul de Jos se distinge printr-o piata dreptunghiulara foarte intinsa, unde de multe ori este plin de tarabe, locul servind drept targ. Noi nu am prins forfota targului, cateva mese erau stranse si concentrate intr-un colt al pietei.
In Zagreb (detalii aici) ne-am simtit bine, desi vizita a fost scurta si am mai trecut de cateva ori prin Zagreb in anii ce urmau, nu l-am vizitat in amanunt. Orasul te face sa te simti ca in orice alta capitala europeana civilizata ca oamenii sunt deschisi, pritenosi. Tot in Zagreb puteti gasi cel mai scurt funicular din lume, care pleaca din Ilica Ulica foarte aproape de centru si urca numai 30 metri diferenta de altitudine, pana la Turnul Lotrscak.
Leave a Reply