North Carolina si Washington DC a reprezentat in 2003 primul contact cu SUA participand la programul Work & Travel. Probabil, una din putine sanse reale de a primi viza pe atunci si de a vizita America. Ulterior, am avut nenumarate ocazii sa revenim in SUA si sa o exploram in detaliu. (vezi impresii aici si aici si aici)
Totul era wow si atat de diferit fata de Europa, de la masini la oameni, cultura, strazi, organizare etc. Si incepea de la aeroportul din Washington unde masinuta care a tinut loc de tunel de transfer ne-a dus efectiv de la o poarta la alta, fiind ceva ce nu mai vazusem inainte.
Am zburat pe ruta Budapesta – Amsterdam – Washington DC si am folosit cele 7-8h de asteptat in DC ca sa il vizitam. Din pacate, pozele de atunci sunt ratacite pe undeva asa ca postez din ceea ce mi-a ramas.
Find la un pas de Capitoliu, am ales un tur cu un bus ce ne-a trecut pe langa majoritatea punctelor de interes de la Casa Alba (pagina oficiala) la cladirea Pentagonului.
Am luat apoi Greyhound, un fel de Dacos local, ca sa ne duca in Wilmington NC, destinatia noastra din North Carolina si Washington DC . Cand ajunge autocarul, desi afara erau lejer 30 C, toata lumea era imbracata de iarna si cu paturi pe ei. M-a cuprins un sentiment ciudat dar aveam sa inteleg rapid: soferul tinea undeva pe 14-15 C aerul conditionat asa ca te simteai ca intr-o camera frigorifica 🙂
Intr-un final ajungem si in Wilmington ce avea sa fie casa noastra pentru 3 luni. Ne cazam foarte aproape de campusul universitatii pe care aveam sa il vizitam des datorita bibliotecii lui si modului de a sta conectati cu cei de acasa.
Evident ca alternativa era cea clasica, adica telefonul, cu niste cartele ce le-am descoperit in magazinele mexicane si care pentru 5$ iti asigurau 50 min de convorbiri spre Romania.
Wilmington era orasul in care Michael Jordan isi facuse liceul, cu o populatie de culoare intr-un procent ridicat, si un oras al contrastelor ce alterna zonele de lux cu cartiere in care pizza delivery nu mai mergea dupa inserat 🙂
Wrightsville Beach, ce se invecina cu orasul, era un mic orasel pe coasta cu o plaja superba, lata si cu nisip fin ce aducea o pata de culoare dar era si refugiul studentilor si a tinerilor pe perioada vacantei.
Multe restaurante, baruri si o groaza de tineri ce sa bucurau de viata 🙂
Insa, zona cea mai interesanta a Wilmington era downtown, cu superba faleza de o mila pe care vedeai o groaza de restaurante si locuri de petrecere a timpului liber.
Concerte aveau loc regulat aici, jazz cu precadere dar puteai opta si pentru o plimbare cu trasura sau sa alegi un tur organizat ce iti explica toata istoria locului.
Vizita aceasta ne-a prilejuit ocazia sa legam prietenii si sa cunoastem oameni si locuri incredibile. Ce ma bucura e ca si peste 15 ani inca pastram legatura si ne auzim regulat.
Si nu am vrut sa inchei fara a pune o fotografie cu clasicele Laundry americane, lucrile publice unde lumea isi spala rufele. La propriu 🙂 La noi, pe aceea vreme, lipseau cu desavarsire.
Sigur ca timpul ne-a permis sa vizitam aproape intreg statul North Carolina si Washington DC si desi nu e o zona turistica sau un loc in care sa iti doresti sa revii, fiind prima noastra tangenta cu taramul fagaduintei, pentru noi a fost special :)) Mai ales la 20 de ani 🙂
Leave a Reply