Dupa cateva zile superbe in minunatul Buenos Aires si incarcati cu experientele din Rio de Janeiro si Iguazu, schimbam atat locatia dar mai ales anotimpul si temperatura, in Tara de Foc unde Ushuaia ne va fi gazda pentru urmatoarele zile.
Ushuaia este cel mai sudic oras de pe Terra. Mai exista in Chile un satuc mai la sud, dar pe buna dreptate Ushuaia este denumit orasul de la capatul lumii. Tara de Foc a primit aceasta denumire de la renumitul explorator Magellan, care a descoperit-o in secolul al XVI-lea si a denumit-o asa din pricina focurilor aprinse de bastinasi pe tarm, ce erau observate din larg.
Ushuaia nu are o istorie foarte indelungata fiind intemeiat abia in secolul al XIX-lea. In ziua de azi este un oras port, de unde se pleaca in expeditie spre Antarctica! De altfel multe expeditii au plecat de aici, printre care si cea din care a facut parte Racovita cu nava Belgica.
Foarte multa lume ajunge in acest mic orasel, tocmai pentru aceasta titulatura de oras de la capatul lumii. Acest orasel traieste in ziua de azi in special din turism. Ei bine din acest motiv, dar si al izolarii relative in care se afla, preturile sunt destul de mari aici.
Orasul este inconjurat de Parcul National Tierra del Fuego la vest, Muntele Martial si lantul Anzilor la nord si est, iar la sud de Canalul Beagle. Acest oras portuar este situat intr-un golf si este marginit de munti inalti, cu varfurile mereu acoperite de zapada. Temperatura medie anuala se invarte intre 1 grad si 10 grade.
Marea majoritate a cladirilor sunt construite asadar la deal orasul fiind ca un amfiteatru. Exista in centru o straduta comerciala plina de magazine de firma, dar si de restaurante care de care mai cochete.
Orasul Ushuaia este situat pe o colina unde vantul turbat nu inceteaza niciodata sa bata. Cum spuneam, acesta a fost fondat in anul 1884 in jurul unei inchisori pentru criminali destul de periculosi. In zilele noastre inchisoarea este transformata intr-un muzeu, in cadrul bazei navale din zona .
Imediat dupa ce am aterizat am plecat intr-un scurt tur de oras mai ales ca vremea era perfecta, soare timid si cer senin. Am inceput vizita la fostul aeroport, acum loc folosit doar de elicopetere sau avioane de agrement, care ofera o priveliste excelenta a orasului, situat pe colina.
Am ajuns si pe principala artera a orasului, unde sunt concentrate atat atractiile turistice locale cat si magazinele si restaurantele. Multe magazine de firma, de echipament sportiv si de trekking in special.
Muzeul Fin del Mundo se poate vizita gratuit. Acesta este situat pe strada paralela cu tarmul numita Maipu. Cladirea a fost proprietatea bancii nationale din Argentina intre 1912 si 1977, iar in anul 1978 a fost cedata guvernului teritoriului Tara de Foc, pentru crearea Muzeului Teritorial, transformat ulterior in Muzeul Sfarsitului lumii, in traducere aproximativa.
Mai exista o cladire a acestui muzeu, situata pe aceeiasi strada, fosta resedinta a guvernatorului acestei provincii. Evident si aceasta din urma, se poate vizita gratuit.
Aici se poate observa o retrospectiva a istoriei destul de recente, a acestui oras, pornind de la modul de viata al indienilor din grupurile Yamanas si Selknam, care locuiau in acest arhipeleag. Sunt prezentate ustensile, harpoane, canoe, artefacte ce ne arata modul de viata al bastinasilor, centrat pe pescuit si vanatoare.
Puteti vizita si Muzeul Maritim situat in incinta actualei baze navale, dar si a fostei inchisorii a orasului. Aici gasiti povestile celebrilor pirati Francis Drake, Thomas Cavendish si Oliver van Noort sau machetele vaselor vechilor exploratori si anume Beagle a lui Fitz Roy, Espora a lui Luis Pierdra Buena, corabiile Gardiner folosite de misionarii anglicani, dar si faimoasa nava Fram cu care Amundsen a ajuns la Polul Sud.
Se poate vizita si inchisoarea, unde au fost inchisi cei mai periculosi detinuti recidivisti si unde fiecare celula are cate o poveste. Ce e interesant e faptul ca se considera ca desi au existat multe tentative de evadare, mai ales ca detinutii erau scosi la munca silnica si au contribuit la calea ferata din parcul national Tierra Del Fuego, nici una nu a fost cu succes. Asta pentru ca, datorita conditiilor naturale extrem de vitrege, cei care reuseau sa evadeze fie nu supravietuiau fie se predau cateva zile mai tarziu pentru ca nu rezistau. Asta daca nu erau evident capturati 🙂
Nu ratati magazinele de suveniruri si restaurante in care vita argentiniana sau crabii proaspeti sunt delicatese locale.
Daca Ushuaia ca oras nu are foarte multe atractii turistice, zona este extrem de ofertanta pentru cei care iubesc natura si drumetiile. Motiv pentru care, nu am ratat o vizita in Parcul National Tierra del Fuego si o plimbare cu trenul considerat la capatul lumii.
Parque Nacional Tierra del Fuego a fost infiintat pe 15 octombrie 1960, ca prim parc al Argentinei. Are 630 km patrati, cu paduri, mlastini, munti, cascade si ghetari. Ushuaia se afla la 11 km de parc, unde se poate ajunge cu masina sau cu trenul.
Atractiile includ canalul Beagle, cascada Pipo River, lacul Fagnano, lacul Roca, golful Ensanada, golful Lapataia, Laguna Negra. Exista si posibilitate de campare si multe dintre atractiile zonei fac parte din acest parc natural.
Sa incepem cu Glacier Martial. Este unul dintre cele mai populare trasee de drumetie, din imediata apropiere a orasului Ushuaia. Se face trekking pana in varful muntelui care are doar 1300 metri. Acolo este intodeauna zapada si in zona se poate admira si un mic ghetar. Traseul este destul de dificil fiind abrupt si mai mereu alunecos, din cauza ghetii sau a noroiului. Exista o cafenea la poalele muntelui de unde s eincepe ascensiunea.
O alta atractie a zonei, care este foarte cunoscuta este plimbarea cu un trenulet gen mocanita, denumit Tren Del Fin del Mondo – trenul de la capatul lumii. Doritorii beneficiaza de o plimbare lejera, pe un traseu frumos, pe o cale ferata cu ecartament ingust.
Aceasta cale ferata a fost distrusa de un cutremur si refacuta de o companie privata, iar ultimii 2 km pastreaza traseul initial construit cu ajutorul detinutilor.
Exista o oprire in apropierea unei cascade si plimbarea permite sa observi natura in stare pura precum si caii salbatici ce mananca nestingheriti sub flash-urile turistilor.
Dupa traseul cu trenul, ne-am continuat plimbarea cu masina si am putut vizita o zona de lacuri, cu apa cristalina si cu multe familii de castori 🙂
Punctul culminant a fost posta de la capatul lumii, ca si totul din zona asta, unde puteai trimite scrisori sau sa iti stampilezi pasaportul cu Fin del Mundo, contra unei taxe modice.
Lasam in urma parcul national si ne grabim spre port, pentru ca urma sa ne imbarcam intr-o croaziera pe canalul Beagle, cu catamaranul, care a durat cam 3h.
A fost din punctul meu de vedere una dintre cele mai frumoase excursii din acest periplu sud-american.
La ora 15 ne-am imbarcat pe barca. Barca era destul de rapida si avea doua punti. Daca inautru era destul de bine , cum ieseai afara sa admiram peisajul simteai vantul, curentii si nu in ultimul rand frigul excesiv. Dar peisajele si cadrele incredibile merita sacrificiul.
Canalul Beagle este o stramtoare in arhipelagul de insule din Tara de Foc, la extremitatea sudica a Americii de Sud, impartita intre Chile si Argentina. Canalul Beagle, Stramtoarea Magellan la nord, si pasajul Drake la sud, sunt cele trei cai navigabile intre Oceanul Pacific si Oceanul Atlantic. Acesta are o lungime de 240 km, iar cea mai ingusta portiune ajunge la 5 km. Canalul a fost numit dupa vasul HMS Beagle, cu care Charles Darwin a trecut prin canal in timpul expeditiei Capitanului Fitzroy, intre anii 1826-1830.
Plimbarea de-a lungul acestui canal a durat aproximativ trei ore. Cu pauze evident. Am admirat peisajele de o frumusete uluitoare, am facut evident multe poze si ne-am bucurat de ceea ce am vazut.
Evident punctul maxim de atractie al aceste zile a fost admirarea superbilor lei de mare, in mediul lor natural pe Insula del los Lobos. Sunt atat de draguti si jucausi, cu toate ca sunt atat de greoi pe uscat. Catamaranul a oprit foarte aproape de insula. Nu am avut ingadunita sa coboram pe insula, dar i-am putut admira in toata splendoarea lor de la 5-10 metri departare.
Stiati ca: Leii de mare au o dieta foarte variata. Ei se hranesc cu fructe de mare, calamari, pesti, uneori chiar si cu scoici. Mananca atat in apropierea tarmului, cat si in larg pe fundul apei. Leii de mare se hranesc singuri sau in grupuri mici sau mari in functie de cantitatea de hrana disponibila. Ei se aliaza cu delfini sau cu pasari, cand dau peste bancuri mari de pesti. In zonele unde se gaseste somon, in special la gurile raurilor, leii de mare isi pandesc prada.
In afara de lei de mare, am admirat cormoranii, dar si o multime de alte pasari. A fost o zi absolut superba. Punctul final al acestei excursii a fost admirarea de la distanta a farului Les Eclaireurs.
Acesta se se afla la 9 km de oras, pe cea mai nordica dintre insulitele Les Eclaireurs. Are 10 metri inaltime si 3 metri circumferinta la baza. A fost dat in folosinta in decembrie 1920. Energia electrica este furnizata de panouri solare. Se ajunge la el dupa o scurta calatorie cu barca. Farul este inca in functiune, este controlat de la distanta, nu este locuit si nu este accesibil publicului.
Si totusi mai urma ceva! Catamaranul a acostat pe o insula nelocuita. Aici ghida ne-a povestit cate ceva despre plantele ocrotite de lege, care reusesc sa supravietuiasca in acest mediu ostil. Am urcat pana in cel mai inalt punct al insulitei si am facut cateva poze. Mai mult de jumatate de ora nu a durat aceasta escala. Infrigurati ne-am intors la bordul navei…
Tara de Foc si orasul Ushuaia sunt niste locuri mitice, pline de mister care si astazi suscita imaginatia multor calatori si aventurieri. Cam ca si in „Toate panzele sus”, serial ce ne-a facut sa visam cu ochii deschisi spre meleaguri atat de indepartate…si care a fost amintit in multe comentarii de pe Facebook la pozele de aici 🙂
Bună ziua,am descoperit o superba poveste despre,,orașul de la capătul lumii”.Ma bucur mult ca am reușit sa vad cum arata,măcar în poze.Multumesc!
Ma bucur si sper sa mai gasiti alte destinatii interesante.