Buenos Aires a fost urmatoarea oprire din America de Sud dupa ce am admirat Rio de Janeiro si cascadele de la Iguazu. Eram nerabdatori sa experimentam tara tangoului, Argentina, care recunosc ca mi-a depasit asteptarile.
Bueno Aires este capitala Argentinei, o metropola superba care permite vizitatorilor posibilitatea de a profita de o aventura urbana de exceptie. Buenos Aires este unul dintre cele mai mari orase din America Latina, o destinatie turistica de top recunoscuta in intreaga lume pentru arhitectura sa europeana, pentru centrele culturale si nu in ultimul rand pentru cea mai mare concentratie de teatre din lume.
Buenos Aires este un oras cosmopolit. Desi se vorbeste spaniola, mare parte din locutori provine din imigranti italieni. Cartierul Palermo, a fost infiintat de italieni . Cartierul Boca, la fel, a fost infiintat de docherii italieni care munceau in port. Desi, geografic vorbind, este pe malul Atlanticului, locuitorii spun ca nu au iesire la ocean. Este de fapt o laguna formata de cele doua rauri care se varsa in ocean la nord si la sud de oras, Rio de la Plata si Matanza. Locuitorii se mandresc cu faptul ca Buenos Aires este cel mai “culturalizat” oras din America de Sud si il numesc Parisul continentului.
De la aeroport, ajungem direct in cea mai autentetica zona a orasului, celebrul cartier Caminito.
Caminito
Este zona cea mai boema din Buenos Aires. Este locul unde se danseaza tango 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana. Este locul unde daca te-asezi pe o banca, imediat se aseaza langa tine un portretist ca sa te imortalizeze pe o bucata de hartie. Daca vrei sa-i dai niste bani, bine, daca nu, isi mai ingroasa mapa cu inca un portret. Caminito se afla in cartierul Boca, in zona de sud a Buenos Airesului. Cartier infiintat la mijlocul anilor 1800 de cate docherii italieni care au imigrat in Argentina din zona Genovei si au botezat cartierul in amintirea cartierului Bocadesse din Genova. In anul 1882 acest cartier si-a declarat secesiunea fata de Argentina si s-a autoproclamat Republica. In prezent acolo traiesc tot imigranti. Traiesc cum pot, muncesc unde pot si cand pot, asa ca bogatie prea mare nu e acolo. Insa niciun turist nu ocoleste aceasta zona. Cu ghid sau pe cont propriu e musai sa vezi Caminito daca ajungi la Buenos Aires. Insa sunt niste limite. E o cale ferata acolo peste care nu e indicat sa o treci. In zona de dincolo a caii ferate turistii sunt potentiale victime.
Unul din punctele de referinta este evident stadionul lui Boca Juniors. Ce m-a frapat e de fapt cum s-a ajuns la culorile echipei, galben-albastre. Se spune ca suporterii si fondatorii echipei erau nehotarati asupra cromaticii asa ca au decis sa mearga in port si sa ia culorile drapelului primei nave ce acosteaza. Care erau sansele sa fie o nava sub steag suedez ? 🙂
Revening la Caminito trebuie spus ca e ca un loc de povesti. Casele sunt vopsite in culori vii, grafitti este aici ridicat la rang de arta, in toate balcoanele vezi statui cu Maradona, Che Guevara, Messi sau Evita. Pe strazi si pe stradute sunt restaurante mai mari sau mai mici, cafenele sau pur si simplu doua mese si cateva scaune in fata unei case, unde poti bea o cafea sau un mate (ceai) de ce plante vrei tu. Se danseaza tango la tot pasul, dansatori tineri sau mai putin tineri, insa toti danseaza cu pasiunea care a facut celebru acest dans. Mi s-a parut definitia boemului aici. Montmartre sau Caminito? Daca ma intrebati pe mine… Caminito, fara niciun fel de indoiala.
Din Caminito, incepem sa ne apropiem de centrul orasului si ajungem in Piata Mayo, un punct de referinta al catedralei argentiniene. Vremea frumoasa si soarele generos ne intampina cu temperaturi de 24-26 grade incat parca imi parea rau sa intram in catedrala metropolitana. Dar aveam sa regret cateva minute mai tarziu pentru ca e deosebita, nu atat prin aspect, cat prin importanta si istorie.
Catedrala Metropolitana
A fost construita in 1580 si de-a lungul timpului a fost reconstruita partial de mai multe ori. Aici a slujit Jorge Mario Bergoglio, Cardinal de Buenos Aires, actualul Papa Francisc. Are forma de cruce latina, respectand intocmai proportiile. Interiorul este elegant dar si sobru in acelasi timp. Ca orice catedrala catolica are capele laterale in interior, pe margini. Tavanele acestor capele sunt vopsite predominant cu alb si bleu, culorile drapelului argentinian.
Prima capela din dreapta este de fapt un mausoleu, unde isi doarme somnul de veci Generalul San Martin, eliberatorul Argentinei, cel care a scos tara de sub dominatia spaniola. Pe lateralele Catedralei sunt 14 picturi in ulei, cate sapte pe fiecare parte, de dimensiuni destul de mari, reprezentand Drumul Crucii, cu toate cele 14 momente importante din aceasta procesiune.
Iesim din catedrala si remarcam Casa Rosada, celebra constructie din piata Mayo.
Casa Rosada
Este considerate a fi una dintre cele mai emblematice cladiri din Buenos Aires, fiind locul unde presedintele Argentinei si echipa sa isi desfasoara activitatile. Casa Rosada este unul dintre cele mai apreciate puncte turistice din oras, fapt datorat si muzeului din interior. Acesta adaposteste numeroase obiecte interesante care au apartinut presedintilor Argentinei, si ofera o cronologie a presedintilor argentinieni pana in 1966, impreuna cu artefacte si memorii ale acestora. Casa Rosada a fost declarata Monument National in Argentina.
Tot in Plaza de Mayo, frumosul Cabildo a servit ca sediu al guvernului colonial si a fost la epicentrul revolutiei din mai 1810 impotriva guvernarii spaniole. Acesta dateaza din 1610 si a fost extins ulterior pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. In aceste zile, aceasta cladire splendida gazduieste Muzeul National al Cabildo-ului, cu numeroase exponate legate de oras in secolul al XVIII-lea, inclusiv o replica a primei tipografii din oras, o expozitie de arta iezuita si de arta coloniala si numeroase harti si fotografii vechi orasul.
Plecam din Plaza de Mayo si ajugem intr-o alta zona pitoreasca a orasului.
Buenos Aires a avut de mult timp o reputatie ca unul dintre cele mai semnificative centre de arta din America de Sud. Una dintre cele mai noi si mai impresionante galerii este Muzeul de Arta din America Latina din Buenos Aires (MALBA). Gazduit intr-o cladire moderna superba, asemanatoare cu mai multe cuburi interblocante, acest muzeu de clasa mondiala are numeroase lucrari ale artistilor moderni din toata America Latina si serveste ca centru cultural care prezinta filmele si artele vizuale ale tarii. De asemenea, o importanta pentru lumea artei este splendidul Muzeu de Arte Moderno de Buenos Aires, gazduit intr-un fost depozit de tutun si acasa pentru o colectie de exponate de pictori si sculptori locali, impreuna cu exponate permanente ale artistilor locali si internationali, inclusiv Salvador Dali si Pablo Picasso. Alte galerii de nota includ Muzeul Artei spaniole a lui Enrique Larreta, cu colectia sa impresionanta adunata de celebrul scriitor, si Colectia de arta Fortabat, o galerie de arta deschisa in 2008. Asigurati-va ca veti gasi, de asemenea, timp pentru a vizita cel mai mult orasul. o interesanta sculptura in aer liber, Floralis Genérica, o masiva floare din otel si aluminiu in mijlocul Plaza de las Naciones Unidas care chiar se inchide noaptea si emana o stralucire rosie placuta.
De aici, turul orasului ne poarta intr-un loc care nu ma asteptam sa fie neparat un punct turistic, care ne dus cu gandul la Sapanta: cimitirul Recoleta.
Cimitirul Recoleta
Un muzeu de arhitectura in aer liber. Se intinde pe aproape sase hectare si are vreo 4,700 de cavouri, dintre care aproape 100 au fost declarate monumente nationale istorice de catre guvernul argentinian. Intrarea este libera, iar la ghiseul de la intrare poti lua o harta care te ajuta sa identifici cele mai importante locuri de veci, adevarate opere de arta, ale celor care au insemnat ceva in istoria, cultura sau arta din Argentina. Din punct de vedere arhitectonic este considerat printre cele mai frumoase cimitire din lume.
N-aveam timp sa vizitam chiar tot cimitirul. Am fost pe cele doua alei principale, acolo unde, invariabil, toate monumentele (nici nu poti sa le zici cavouri) sunt facute din marmura si au statui tot din marmura, uneori de cativa metri inaltime. Sunt inmormantati aici fosti presedinti ai Argentinei, scriitori, persoane care au obtinut premiul Nobel, actori, generali, primari ai Buenos Airesului si… Eva Peron, la al carei mormant e si cea mai mare aglomeratie pentru poze si unde tot timpul sunt flori proaspete. Nu este inmormantata alaturi de Juan Peron, sotul ei, fost presedinte al statului, ci in cavoul familiei ei, adica al familiei Duarte.
Desi poate suna putin macabru, acest cimitir e musai de vizitat daca ajungeti in Buenos Aires. E situat destul de central si cred ca merita doua ore petrecute acolo. Bine… sa nu fie noapte :).
Am incheiat prima zi cazandu-ne la hotel, si pentru ca ne mai ramasesera cateva ore de lumina, desi eram putin obositi, am profitat sa ajungem pe bulevardul 9 de Julio cu al sau obelisc care marcheaza kilometrul zero in Buenos Aires. Bulevardul asta figureaza in cartea recordurilor ca fiind cea mai lata strada din lume. Are 22 de benzi de circulatie. Adica noua pentru autoturisme si doua pentru autobuze pe fiecare sens. Langa trotuare sunt patru benzi unde viteza este limitata la 50 km/h, apoi urmeaza un scuar care separa primele patru benzi de urmatoarele cinci pe care viteza limita este de 70 km/h. Alt scuar, apoi doua benzi pentru mijoacele de transport in comun. La fel si pe celalalt sens de circlatie.
De aici, plecam incet spre Puerto Madero, la 10 minute de hotelul nostru, zona ce incepea sa se aglomereze fiindca argentinienii ieseau de la birouri si isi incepeau weekendul la o terasa pe unul din cele 2 maluri ale zonei.
Puerto Madero
Un fel de La Defense din Paris. Zgarie nori din sticla cat vezi cu ochii. Toate companiile mamut din lume isi au sedii aici. Insula aceasta pe care sunt construite a fost creata artificial, de-a lungul timpului. Practic au castigat teren din apa aducand aici moloz si piatra din orasul propriu-zis. Si iata ca se poate construi. Si inca ce constructii. Insula este legata de oras cu cateva poduri, iar intre aceasta insula si oras a ramas un canal care este folosit pe post de doc pentru vase de dimensiuni mici si medii. N-am vazut vapoare pentru marfuri, am vazut in schimb multe ambarcatiuni de tip yacht, unele chiar elegante. Punctul principal de atractie in Puerto Madero este un pod. Puente de la Mujer se numeste si este doar pietonal. Este construit din trei segmente, segmentul din mijloc fiind mobil. Se roteste 90 de grade, pentru a lasa vasele sa treaca atunci cand e nevoie.
In rest, mi-au placut docurile vechi care acum servesc drept restaurante sau cafenele. Langa pod se afla un vas de razboi, Fregata Sarmiento se numeste, care acum este un muzeu in aer liber si poate fi vizitata.
A doua zi in Buenos Aires am inceput-o cu o datorie civica, trecand prin piata San Martin.
Plaza San Martin
Aceasta piata era foarte aproape de hotelul nostru si in drumul spre ambasada Romaniei din Buenos Aires, unde am ajuns in ziua alegerilor prezidentiale pentru a ne face datoria civica 🙂
Stiam ca aici, pe langa parcul mare si frumos cu monumentul dedicat marelui general asezat la loc de cinste in mijlocul parcului, este o biserica, Basilica del Santisimo Sacramento, biserica care-i placea mult Papei Francisc, atunci cand inca locuia in Argentina.
Am trecut rapid pe langa Teatro Colon, ce a fost inaugurat in 1857, primul spectacol prezentat fiind Traviata lui Verdi. Insusi marele compozitor a fost prezent la inaugurare, evenimentul fiind de un succes rasunator in acele timpuri.
Restul zilei a fost dedicat unei experiente autentice, si anume o ferma de gaucho in care ajungi sa experimentezi nu doar momente de viata, obiceiuri cat si spectacole, traditii si un show oferit de gaucho.
Trebuie spus ca aceste ferme sunt totusi turistice, dar experienta este autentica si plina de adrenalina si culoare.
Obiceiurile traditionale ale vietii argentiniene de la ferma inca se pastreaza la cateva estancias din apropiere de Buenos Aires. Dupa o calatorie superba prin pampasul argentinian, ajungem la locatia noastra unde eram asteptati de gazde.
Dupa ce ajungi la Estancia , esti intampinat cu empanadas calde (produse traditionale de brutarie sau patiserie, cu umplutura) si cu vin. Poti face un tur al fermei, al capelei si muzeului, in timp ce asculti povesti despre istoricul ranch-ului.
Poti urca pe un cal de la grajdurile fermei sau intr-o trasura trasa de cai pentru o plimbare in imprejurimi. Evident ca nu puteam rata ocazia 🙂
Intorsi la ferma, ne-am asezat la o masa rustica de la care nu putea lipsi o delicioasa parrillada (gratar argentinian), formata din diferite tipuri de carne la gratar si din carnati, alaturi de salate si vinuri regionale. Experienta culinara a inclus si un pastelito dulce (produs de patiserie) si cu o ceasca de mate – o bautura argentiniana indragita, facuta din frunze de mate.
In timp ce iei masa, am avut parte de un spectacol de muzica si dansuri folclorice traditionale, precum si de un show unde gauchos continua sa-si etaleze abilitatile prin trucuri de calarie indraznete, manarea animalelor si cursa inelului, cunoscuta drept La Sortija.
Si asa se incheie inca o zi in Argentina……
Da doar pentu a face loc alteia, care am dedicat-o unei excursii de o zi in Delta del Tigre, la nord-vest de Buenos Aires.
Prin dimensiunile sale, delta fluviului Tigre este una dintre cele mai importante din toata America Latina. Raul omonim se intersecteaza cu Lujan și Rio de la Plata. Intre toate se tese acest puzzle de insule, unele locuite, altele pustii, care, de-a lungul secolelor, au format delta. O plimbare prin acest spatiu de mare importanta la nivel national este, fara nici o indoiala, o excelenta excursie atunci cand mergi la Buenos Aires. Mai ales ca poti face o escapada rapida, de o zi, plecand din oraș pentru a te bucura de un peisaj minunat cu animale, apa dulce și teren impadurit. Din portul Frutos pleaca majoritatea vaporașelor și barcilor care ofera plimbari calatorilor la preturi reduse. In aceeași zona a portului se instaleaza o interesanta piata in care gasești atat obiecte artizanale, cat și legume și fructe.
Plimbarea pe canale a durat am o ora, timp in care am putut admira casele din zona, localnicii ce au fugit de agitatia capitalei argentiniene si se bucura de linistea de aici.
Dupa amiaza am petrecuta in celebra lor piata de antichitati si produse traditionale, intinsa pe cativa kilometri si care era neincapatoare.
Cum pot incheia decat asa: Don’t cry for me Argentina !!!……nu de alta dar simt ca ma voi intoarce pe aceste meleaguri extraordinare 🙂
Leave a Reply