Sintra a fost resedinta regilor Portugaliei care au facut din aceasta localitate aflata la 25 de km de Lisabona (vezi impresii aici) o frumusete de parc in care si-au costruit cateva palate, resedinte in diferite perioade de glorie ale monarhiei lusitane. Sintra este practic un mic orasel de munte care este inclus in patromoniul UNESCO prin atractiile principale pe care le are: Palatul Pena , Quinta Da Regaleira, Palatul Monserrate, Palatul National si Castelul Maurilor.
Sintra este una dintre cele mai dense destinatii pentru excursiile de o zi pe care vizitatorii orasului Lisabona le pot explora in imprejurimile capitalei portugheze. De fapt, avand in vedere multitudinea de atractii din Sintra, orasul este considerat a fi mai curand o destinatie de descoperit chiar pe durata unei intregi vacante, dar poate fi si un obiectiv de descoperit intr-o singura zi. Laudata de Lord Byron ca fiind cel mai frumos sat din lume si declarata Patrimoniu UNESCO datorita arhitecturii si amenajarii romantice tipice pentru secolul al XIX-lea, Sintra nu uimeste doar prin patrimoniul sau arhitectural si istoric, ci si prin frumusetile naturale imprastiate atat in oras, cat si in imprejurimile sale.
Asemeni majoritatii vechilor asezari portugheze, Sintra i-a fascinat pe romani, pe mauri si apoi a fascinat nobilimea portugheza, astfel incat, in prezent, orasul abunda in palate elegante si vile exceptionale, toate armonizandu-se cu privelistile naturale fenomenale care concura pentru a genera aspectul unuia dintre cele mai pitoresti si mai placute din punct de vedere estetic orase din Portugalia. Cladiri cu arhitectura specifica secolului al XIX-lea, gradini frumoase, strazi pavate, toate fac din Sintra o destinatie de poveste.
Cum ajungi in Sintra?
Din Lisabona, unde am stat este extrem de simplu (si ieftin) sa ajungi in Sintra, sunt trenuri din 15 in 15 minute in zilele de lucru si din 30 in 30 de minute in weekend-uri. Sintra e ultima statie si gara se afla cam la 1,5 km de centrul istoric al orasului.
Calatoria dureaza in jur de 40 de minute iar trenul se ia din statia Rossio (din centrul Lisabonei) unde se ajunge cu metroul (statia Restauradores) sau cu multe alte mijloace de transport terestre.
Trenul este operat de CP (Comboios de Portugal), compania nationala de trenuri din Portugalia. Un bilet unic costa 2,25 EUR / 1,15 EUR (adult / copil) si se taxeaza pe cardul Viva Viagem (acelasi bilet utilizat pentru metrou). Exista o utilizare nelimitata, in regim de 24 de ore, a biletului pentru trenuri urbane CP pentru 6 €, ceea ce este benefic daca planificati mai multe calatorii cu trenul pe parcursul zilei. Un alt bilet util pentru o excursie de o zi la Lisabona este o utilizare nelimitata nelimitata a trenurilor urbane, metroului, tramvaielor si autobuzelor Carris pentru ora 10.40 (acest bilet este mai scump pentru o singura calatorie de la aeroport la Sintra).
Se poate ajunge in Sintra si cu autobuzul 403 din Cascais, cu 418 din Estoril si cu 467 din Oeiras. Trenul care face legatura intre Lisabona si Sintra pleaca de la Gara Rossio, iar calatoria dureaza aproximativ 35 minute. Sintra e ultima statie si gara se afla cam la 1,5 km de centrul istoric al orasului.
Transport in Sintra
Noi am ajuns in Sintra cu masina inchiriata pe care am lasat-o in una din parcarile publice gratuite aflate la intrara in oras, si construite special in acest scop. De acolo, am luat un Uber pana la Pena , urmand ca de la Pena la Mouros si ulterior la Palatul National sa mergem pe jos, intr-o plimbare lejera. E bine de retinut ca daca ajungeti pana in ora 9 , gasiti o groaza de locuri libere de parcare oriunde in apropierea oricarui castel, dar dupa 9:30 AM, cand se deschid castelele, devine imposibil de gasit parcare in zonele respective.
In interiorul Sintrei circula autobuzele 434 si 435, dupa cum urmeaza:
434 pe traseul Palatul National Sintra – Palatul Pena si Castelul Maurilor si
435 pe traseul Palatul National Sintra – Quinta da Regaleira – Palatul Seteais – Palatul Monserrate.
Ce e important de retinut e ca aceste autobuze fac aceste bucle ca si traseu iar biletul este valabil pentru o bucla completa, iar castelele ar trebui vizitate in ordinea in care apar statiile. Practic, de dimineata, primele castele de pe traseu devin foarte aglomerate de turisti iar pe parcursul zilei aceste autobuze pot deveni neincapatoare si uneori trebuie sa astepti cateva autobuze care trec prin statie pana sa reusesti sa urci intr-unul. Evident, depinde de perioada din an cand vizitezi Sintra, de perioada din zi si de multi alti factori.
Acesta e motivul pentru care am hotarat sa mergem direct la Pena dis de dimineata, ca si apoi sa coboram lejer spre Mouros si ulterior Palatul National intr-o coborare de 25-30 de minute destul de lejera si placuta.
Obiective turistice
Palatul Pena
Palatul Pena are doua intrari, ambele la nordul parcului Pena. Intrarea de la vest se numeste Portão dos Lagos (Poarta Lacurilor) si are coordonatele N: 38.789188; V: 9.392218, ea gasindu-se pe acelasi drum, pe care se poate veni si pe jos. Intrarea de la est este cea de la Jardim da Rainha (Gradina Reginei), care are coordonatele N: 38.788163, V: 9.387676.
Eu le recomand celor care ajung la Palatul Pena sa intre pe la Poarta Lacurilor. Asta daca pot si vor sa mearga cale de vreun kilometru (15 minute), pana la palat. Ii asigur ca nu vor regreta, pentru ca vor parcurge asa-numita Vale dos Lagos (Valea Lacurilor), o gradina amenajata foarte frumos, cu lacuri cu pesti colorati, mici castele si alte amenajari, totul intr-o padure cu un peisaj fantastic.
Cei care nu pot merge pe jos, pot utiliza “trenuletul” cu care pot ajunge la palat.
De altfel, este si pacat sa nu mergi pe jos, pentru ca parcul si palatul au fost realizate ca un intreg. E drept, este practic imposibil sa cuprinzi intreg parcul intr-o singura zi, pentru ca el ocupa peste 200 ha si este strabatut de numeroase poteci si drumeaguri, cu banci de gradina, pe care sa te odihnesti, din loc in loc. Ici-colo intalnesti cladiri cu gradini, poduri, pesteri, fantani, opere de arta, mici case pentru paznici si servitori, sere si pepiniere cu camelii, rododendroni, trandafiri si multe alte plante rare.
Parcul si Palatul Pena au fost construite pentru a servi ca resedinta regala in timpul domniei reginei Maria a II-a si a regelui consort Fernando al II-lea, pe locul unei vechi manastiri distruse de cutremurul din 1755, situate pe culmea unui deal de la poalele muntilor Sintra. Constructia s-a realizat in timp de 12 ani, la mijlocul secolului al XIX-lea si in prezent constituie unul dintre cele mai reprezentative exemple ale romantismului portughez, fiind parte a ceea ce constituie Cultural Landscape of Sintra, ansamblu inscris in Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial.
Pornind de la Poarta Lacurilor, drumul ne duce, asa cum spuneam, pe Valea Lacurilor, o salba de cinci lacuri, cu pesti colorati si carduri de rate si lebede, umbrite de arbori adusi de peste mari si tari: carpenul, sequoia si tuia nord-americani, pinul marocan, ginkgo biloba din China, arborele-feriga australian si multe alte specii. La capatul sudic al Vaii Lacurilor intalnim un pavilion in stil arab, dupa care urmeaza alte aranjamente botanice: Valea Ferigilor Reginei, colectia de camelii si sera, in estul carora se afla Capela manuelina. De aici, dupa inca vreo doua-trei curbe drumul ne conduce pe langa moara de apa, de unde avem o prima imagine a castelului. Imaginea este de-a dreptul impresionanta. In mintea mea au inceput comparatiile cu castele de pe Valea Rinului, Neuschwanstein sau Versailles.
Apoi, ne-am indreptat spre intrarea pe unde patrundem intr-o piateta, pe a carei latura sudica se gaseste cladirea administrativa, cu un magazin de suveniruri. Daca doriti, tot de aici puteti lua un audioghid, sau puteti sa faceti o fotografie la unul din fotografii oficiali, fotografie care va va fi data pe loc, insotita de un CD de prezentare a castelului.
In Palatul National Pena se intalneste un amestec de stiluri arhitectonice, respectiv neo-gotica, neo-islamica, neo-manuelina si neo-renascentista, dar se evidentiază cel mai mult prin trasaturile romantice. Influentele mitologiei grecesti se regasesc in Arcul Tritonului, acel gigant, jumatate om, jumătate peste, care iese din ocean, din scoici și corali si tine pe umeri intreaga greutate a unui balcon, semnificand alegoria facerii lumii.
Fernando al II-lea i-a incredintat sarcina de a-i pune in practica visurile sale baronului bavarez Wilhelm Ludwig von Eschwege, ofiter de cariera si, in timpul liber, arhitect amator. Eschwege s-a imortalizat in chip de razboinic-cavaler, intr-o statuie uriasa, aflata pe un colt de stanca la cateva sute de metri in sud-estul palatului si care iese foarte usor in evidenta privind de pe zidurile acestuia, de unde, in zilele senine se poate vedea pana la ocean. Spre Estoril, la sud, sunt vreo 15 km, iar spre Cabo da Roca, la vest, sunt vreo 12 km.
Imaginea cea mai frumoasa a castelului este cea pe care o putem vedea de pe Terasa Regelui, unde se ajunge dupa ce se viziteaza interiorul-muzeu al castelului.
Usa de la intrarea principală a palatului, situată sub arcul Triton, este decorata cu dovleci (simbolul pelerinului). Gradina interioara, Claustro Manuelino, decorata cu placi de faianta, are un puternic aspect maur, pastrand parti din fosta manastire.
In interiorul Palatului vechi, in ciuda confortului si a luxului, camerele sunt totusi destul de mici, putin prea incarcate de mobilier si alte elemente decorative. Mobilierul este insa frumos, din lemn de trandafir sculptat minutios, cu incrustatii de sidef.
Toate dependintele palatului s-au conservat asa cum au fost lasate de familia regala atunci cand a trebuit sa-l abandoneze, în 1910, odata cu proclamarea Republicii.
La etajul inferior camerele au fost adaptate de catre regele Ferdinand al II-lea pentru a forma salonul privat al familiei regale, precedat de bucatarie.
Camera are un tavan boltit, cu nervuri Manueline din secolul al XVI-lea, iar zidurile sale sunt acoperite cu gresie. Mobilierul de stejar a fost comandat de regele Ferdinand de la Casa Gaspar din Lisabona în 1866.
Regele Carlos a ramas in apartamentele mai modeste, lasandu-le pe cele mai impunatoare de la etajul superior pentru a fi folosite de sotia sa, regina Amélia. El a folosit capitolul vechii manastiri pentru apartamentele sale, precum si cateva compartimente adiacente care fusesera folosite ca sali de slujba in timpul bunicului sau, regele Ferdinand al II-lea. Apartamentele regelui includ camerele de dormit ale secretarului și valetului regelui, care au insotit indeaproape regele in viata sa de zi cu zi.
Marturie a pasiunii regelui pentru pictura, in atelierul de lucru, pe unul din pereti a ramas neterminata o lucrare ce reprezinta o padure cu nimfe si satiri.
Capela vechii manastiri a Maicii Domnului din Pena isi pastreaza forma si aspectul original din secolul al XVI-lea, cu naosul mic si un plafon gotic boltit, insa cu altarul si vitraliile ferestrelor impresionante.
Apartamentele regelui Ferdinand al II-lea şi ulterior ale reginei Amélia, situate la etajele superioare, au peretii decorati in stil neo-maur si includ dormitoarele persoanelor apropiate familiei regale, respectiv ale doamnelor de companie ale reginei. Terasa apartamentelor reginei detine o structura metalica proiectata sa sustina o copertina in timpul lunilor de vara.
Camera de receptie, folosind tehnica perspectivei, cu un plafon boltit decorat cu motive ale arhitecturii islamice, creeaza iluzia unei zone mult mai spațioase dincolo de limitele camerei in sine.
Inainte de a intra in noul palat, o alta camera impresioneaza: camera ceaiului pe vremea lui Ferdinand al II-lea, care devine sala telefonului, in perioada regelui Carlos, chiar daca telefonul expus nu este cel original.
Camera de fumat este prima camera mare din noul palat. Plafonul afișeaza un design islamic si dezvaluie gustul din acea perioada pentru arta Mudejar. Candelabrul din sticla e stil neo-rococo de la mijlocul secolului al XIX-lea, iar mobilierul indian a fost achiziționat în 1940.
In Sala mare, cu 12 ferestre gotice combinate cu model neo-maur, te intampina statuile de lemn ale unor turci, sculptate in nuc, la fel ca si mobilierul capitonat cu piele rosie.
Bucataria regala ocupa una dintre cele mai mari incaperi care existau si era folosita pentru pregatirea banchetelor de la palat. Ustensilele originale din cupru ale palatului sunt marcate cu literele PP (Palatul din Pena) si monograma incoronata a regelui Ferdinand al II-lea.
Hans Christian Andersen, a scris despre Palatul Pena ca, este locul unde natura si arta se completeaza minunat’’, iar compozitorul Richard Strauss a spus ca Sintra, este o adevarata gradina a lui Klingsor si acolo, sus, este castelul Sfantului Grail’’.
Intorcandu-ne spre Poarta Lacurilor, cam pe la mijlocul distantei dintre cele doua intrari in parc, pe partea cealalta a drumului se afla intrarea la Castelo dos Mouros (Castelul Maur), care, cu siguranta, merita si el a fi vizitat.
Castelul Mouros
Construit in sec. al IX-lea la poalele muntilor Sierra da Sintra, acest fort militar servea in perioada invaziei arabe, ca un post excelent de observatie si monitorizare a liniei de coasta.
Datorita calitatilor sale pur strategice, castelul nu este spectaculos, mai ales ca in zilele noastre o buna parte din el se afla in ruina, iar ascensiunea spre intrare necesita putin efort fizic.
Merita acest efort, deoarece interiorul iti bucura ochii cu o vedere panoramica inedita spre partea veche a orasului Sintra si a imprejurimilor sale: Praia das Macas, Azenhas do Mar, Ericeira si Mafra.
Legatura dintre castel si terminalul din Sintra, o face pentru 5 euro dus/intors, autobuzul 434. Exista si o ruta pentru posesorii de gamba fina, care dispun de o carare semnalizata (linia galben/rosie), din orasul vechi pe Cararea Santa Maria, denumirea fiind adoptata de la biserica cu acelasi nume, loc de pornire spre castel.
Orarul de vizita in plin sezon (23 martie – 25 octombrie) pentru acest castel, cuprinde orele 9:30 – 19:00, pret 7,6 euro/pers., avand la dispozitie si varianta biletelor combinate, cu preturi mai avantajoase (valabile 30 de zile).
Scurt istoric:
Nestemata coroanei Portugaliei, Sintra, n-a scapat de dominatia araba a Peninsulei Iberice, astfel ca arhitectii militari islamici au inceput constructia in mai multe etape, spre sfarsitul secolului al IX-lea si a terminat-o la inceputul urmatorului secol.
In anul 1093 regele Afonso al-V-lea de Leon, ocupa Sintra si totodata intra in posesia castelului. Din pacate, acesta nu a avut nici un alt sprijin din partea crestinilor, aliantele sale esuand cu acestia, rezultand revenirea trupelor invadatoare musulmane.
Castelul a fost recucerit in anul 1147, de catre armata primului rege portughez Afonso Henriques, asigurand securitatea hotarelor.
Anul 1375 se face remarcat asupra castelului, atunci cand regele Fernando I ordona prima reconsolidare a structurilor acestei fortificatii.
Odata simbol al puterii, in secolul al XV-lea, site-ul a fost ocupat de o comunitate evreiasca, la comanda regelui, fiind separati de ceilalti membrii ai locuitorilor din localitate. Acestia au fost expulzati ulterior, dupa ce le-au fost confiscate averile, din ordinul regelui Manuel I Casa de Aviz (1469 – 1521).
Dupa o lunga perioada de degradare si lasat in paragina, cutremurul devastator din anul 1755, a provocat daune considerabile elementelor de baza ale structurii.
Regele Fernando al II-lea, creatorul exuberantei constructii a Palatului Pena, un vast pasionat in restaurarea si conservarea acestor asezaminte cu valoare inestimabila artistica si istorica, in anul 1839, a demarat un proiect ambitios de reconsolidare completa a vestigiului.
Mai aproape de vremurile noastre, in anul 1965 acesta a fost electrificat, iar in 1995 UNESCO il include pe lista culturala.
Cum afirmam mai sus, accesul spre castel se face relativ greu, dar te consoleaza privelistea minunata si site-urile arheologice descoperite de-a lungul vremii pe traseu.
Urcusul incepe de la punctul de informare, ce include un shop de unde poti achizitiona diferite suveniruri. Dupa ce treci de o poarta boltita, urmeaza la putin timp de mers, o intrare cu aspect poligonal ce-ti faciliteaza intrarea spre parc si castel.
De aici se observa zidurile fortului, in partea stanga a traseului, construite in sec. IX-X, majoritatea suferind multiple reconsolidari de-a lungul perioadelor de timp.
Undeva la baza acestora, intalnim vechile hambare de constructie maura, sapate in roca, ce asigura aprovizionarea castelului. Dupa secolul al XII-lea, acestea au fost utilizate ca depozit pentru… gunoi!
Site-ul de cercetari arheologice cuprinde ramasite identificate datand din perioada neolitica, un rand de case islamice cu necropola unei biserici si morminte ce dateaza din sec. XII-XIV.
Memorialul osemintelor construit de regele Ferdinand al II-lea, este un omagiu adus celor raposati in acest castel, oasele exhumate fiind descoperite cu ocazia restaurarii capelei.
Capela Sao Pedro de Canaferrim, a fost prima biserica parohiala din Sintra, ce dateaza din secolul al XII-lea, din perioada regelui Afonso Henriques.
Pe toate bastioanele si a turnurilor de veghe, care au rezistat vicisitudinilor vremii, sunt arborate steaguri, in ordine cronologica, cu toate insemnele coroanei portugheze.
Doar unul singur, aflat in mijlocul peretelui vestic, detine simboluri originale cu caractere arabe.
In punctul cel mai nordic al castelului, flutura drapelul actual al Portugaliei.
Acesta se afla pe cel mai bine pastrat loc din castel, denumit resedinta Alcaide, unde guvernatorul militar al cetatii in perioada musulmana, monitoriza orice atac din exterior si exercita functii de judecator ecleziastic.
Turnul impunator era considerat ca fiind ultima reduta cucerita de navalitori, capabila sa reziste la orice atac din interior.
In partea vestica, langa steagul cu insemne arabice, se presupune ca ar fi fost o trecere secretă, care permitea fuga celor din castel in caz de cotropire.
In dreptul drapelului cu insemnele rerelui Don Afonso Henriques, in partea sudica se afla Turnul Regal, numit astfel pentru ca a fost preferatul regelui Fernando, unde îi plăcea să picteze si sa inopteze atunci cand construia castelul La Pena. Privelistile palatului Pena sunt superbe de pe zidurile castelului Maur, mai ales intr-o zi de vara.
Palatul National Sintra
Fara indoiala, Palatul Regal din Sintra are o caracteristica arhitecturala ce domina centrul orasului vechi, cu o aroma medievala specifica ce nu se poate uita, datorita operelor de arta universala din interior, dar si cu aspectul celor doua turnuri conice din exterior, elemente care dau impresia unor perspective neintelese de noi, fiind considerate simbolurile urbei.
In opinia mea este cel mai la indemana punct turistic din aceasta locatie, tentatia aflandu-se la bifurcatia marilor obiective monumentale, ce impresioneaza prin privelistea verde si arhitectura.
Programul pentru vizita, intre orele 09:30-18:00, pret 9,5 euro/persoana, cu o estimare de o ora si jumatate de parcurgere a locului!
Scurt istoric:
La inceputul monarhiei portugheze, Afonso Henrique a concesionat terenurile cavalerilor templieri, inlaturandu-i pe acestia in anul 1181, acesta trecand in serviciul papei, Ordinul lui Hristos.
S-a inaltat un asezamant monahal, construit cel mai probabil, pe un site musulman (Alcazar).
Don Dinis (1261-1325) alaturi de regina Isabel de Aragao (1269-1336), cunoscuta de popor ca ,,o poeta”, a ordonat lucrari de restaurare majore a capelei si a contribuit la aspectul bazei constructiei actuale.
In timpul crizei din anii 1383-1385, regelui Joao I (1357-1433) i-au fost cedate aceste proprietati, pe care le-a reconstruit creand o serie de elemente gotice in curtea centrala si extinsadu-se in partea de sud a palatului. Acesta a locuit cu sotia sa, Dona Filipa de Lancastre (1360-1415) in lunile toride de vara.
Secolul al XV-lea a strans in jurul palatului, regi precum: Don Duarte I (1360-1415), Don Afonso al V-lea sau ,,O Eloquente” (1391-1438) si Don João II (1432-1481), toti folosind resedinta de vara ca mijloc de relaxare.
Sub domnia regelui Manuel I (1455-1495), orasul Sintra a devenit epicentrul coroanei portugheze.
,,O Príncipe Perfeito”, cum il alinta poporul, si-a lasat amprenta asupra acestui loc, adaugand si modernizand aripa din vest si est, cu elemente arhitecturale in stil manuelin. A fost fondata manastirea Nossa Senhora da Penha, pe la care a trecut si Vasco da Gama dupa calatoriile sale istorice.
De asemenea, acesta a contribuit la decorarea interiorului, cu azulejos mudejar – o tehnica hispano-maura cu reflectii stralucitoare, fiind cea mai mare colectie din Peninsula Iberica. A inaugurat Sala Coloanelor si Sala Armelor din acelasi compartiment.
Monarhii succesive s-au perindat prin palat, iar o legenda a locului spune ca regele Sebastião (1469-1521) l-a ascultat aici pe ilustrul poet national Camões, recitand din poemul epic Lusíadas.
Dupa restaurarea din anul 1640, resedinta a servit doar ca o închisoare pentru Afonso VI.
In secolul al XIX-lea, orasul a inceput sa atraga clasele superioare portugheze, atrasi de frumusetea peisajului, dar si in urma vizitelor regale frecvente, a unor personalitati din afara tarii -Dona Catarina de Braganza, Carol al II-lea al Angliei, Don Pedro al II-lea.
La mijlocul secolului, Don Fernando al II-lea alaturi de consoarta sa, pe atunci Maria a II-a, inspirat de romantismul constructiilor de la castelul La Pena , a introdus vitraliile si a modernizat manastirea Hieronymite, aflata in stare avansata de degradare. In proiectul sau, acesta a fost ajutat de arhitectul portughez Possidonio da Silva.
Palatul National din Sintra, a fost declarat monument national printr-un decret al Republicii, la 16 iunie 1910, fiind unul dintre cele mai vizitate monumente din Portugalia.
Transformat într-un muzeu in anul 1940, palatul a fost transferat la numarul de proprietati protejate de Institutul Muzeelor in conservare.
Din 6 decembrie 1995, acesta se afla pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO.
Originalitatea Palatului Nationa Regal, o da constructia facuta in mai multe etape si-n diferite perioade de timp, dispunerea amalgamului de stiluri (maur, gotic, manuelin si renascentist) fiind perfect conservate.
Ne-am inceput vizita prin Sala Mare, construita in secolul al XV-lea de catre regele Joao I, incaperea fiind cea mai mare din palat.
In timpul regelui Manuel I, aceasta si-a schimbat numele in Sala Lebedelor, datorita decorarii tavanului cu picturi ale renasterii italiene reprezentand lebede surprinse in diferite ipostaze, asezate in casete ornamentate. Suprafata dateaza din secolul al XVI-lea si este amintit intr-o lucrare de poetul Luís Pereira Brandão, in cele 1570 de versete, ce lauda minunile acestui palat.
Conform cronicarului Damiao de Gois, regele organiza receptii in onoarea reprezentantilor diferitelor ambasade, seri de muzica si dans in fiecare duminica si de sarbatorile legale. De multe ori aveau loc scenete cu reprezentarile lui Gil Vicente, in prezenta autorului insusi, considerat parintele teatrului national.
In urma pagubelor provocate de marele cutremur din 1755, aceasta a fost restaurata de catre Don Jose I, sala pastrand si-n zilele noastre placile ceramice aplicate, ce formeaza conturul ferestrelor si al usilor, decoratiuni cu emblema blazonului regal sau mici castele asezate in mijlocul lucrarii.
Mobilierul este reprezentat de cateva masute portugheze din sec. XVI- XVIII, avand deasupra lor elemente din portelan chinezesc. In schimb iese in evidenta candelabrul cu cele sase brate aurite.
Si in prezent datorita acusticii, aceasta camera gazduieste simpozioane si prestigiosul Festivalul de Muzica din Sintra.
Camera cotofenelor
Regele Don Duarte face referire la aceasta camera intr-un manuscris dedicat constructiilor din Sintra. Acesta face o descriere amanuntita a dependintelor din palat, ce include masuratori cu dimensiunea si rolul lor. Incaperea si-a pastrat numele originar din secolul al XV-lea, folosind motto-ul lui Joao I – ,,por bem” (pentru mai bine / pentru totdeauna), descris de rege ca fiind o camera de notabilitati si intrevederi de stat, ulterior folosita ca sala de lectura.
Plafonul pictat cu cele 136 de cotofene are o mica legenda locala, in care se spune ca Dona Felipa l-ar fi surprins pe rege flirtand cu una din doamnele care locuia la curtea regala. De atunci, regina a dispus pictarea acestor pasarele cu coada lunga, cu tot acelasi numar al doamnelor de onoare din palat.
Placile de azulejos impodobesc peretii cu motive maure instelate, predominand culoarea albastra, datand din secolul al XVI -lea.
Semineul este din marmura de Carrara, furnizat de Papa Leon al X-lea de la Palatul Almeirim, care se gasea in ruina. Regele Manuel I a ordonat amplasarea sa in aceasta camera, atunci cand a efectuat primele modificari. In anul 1885, regele Don Louis a organizat un banchet in onoarea exploratorulor din Africa, Hermenegildo Capelo si Roberto Ivens.
Tot aici a avut loc, in anul 1905, un dineu gazduit de Kaiser Wilhelm al II-lea al Germaniei.
Camera de Aur
Construita in sec XV, aceasta a fost folosita de Regele Sebastian spre sfarsitul urmatorului secol. Denumirea sa, deriva din aplicarea unui tapet pe peretii dormitorului regal, constand din frunze de vita de vie poleite cu aur.
Trebuie mentionat trei tapiserii din secolul al XVI-lea, unul renascentist fabricat in Flandra cu episoade brodate din viata lui Iulius Cezar si alte doua similare fabricata la Bruxelles, din tesatura aurie, avand insemnele si simboluri monarhice ale lui Manuel I.
Camera Araba
A fost dormitorul regelui João I in sec XV, iar decorul actual apartine din perioada domniei lui Don Manuel I.
In mijlocul unui oratoriu se afla o fantana ornamentata in stil musulman, peretii fiind placati cu azulejos avand caracteristici geometrice complicate si care respecta toate tehnicile actuale.
Tehnica se incadreaza în ciclul ,,mudéjares Artesanías” si consta in izolarea zonelor de smaltuire, cu santulete atat de adanci cat sa impiedice amestecul emailurilor in timpul procesului de topire.
Sala armelor
Acest spatiu reprezinta punctul culminant al interventiei stilului manuelin, devenind cea mai importanta camera cu disciplina heraldica. Se evidentiaza exprimarea alegorica evidenta a puterii centralizate de Don Manuel I, colectia de blazoane si arme portugheze, fiind pictate in casete octogonale.
Tavanul este reprezentat in centru de un ansamblu de elemente conventionale, ce constituie mai multe embleme a familiilor nobiliare, flancate de 8 cerbi cu coarne aurii bogat ramificate, simbolizand armonia dintre acestea.
La un nivel inferior sunt pictate 72 de simboluri, ce apartin celor mai influente familii din regat, care conform unei inscriptii ce inconjoara toata sala, reprezinta indirect o aluzie la loialitate.
Picturile au fost executate intre anii 1515-1520 de catre António Rodrigues si Antonio Godinho.
La inceputul secolului al XVIII-lea, s-au placat 17 panouri din zulejos reprezentand scene pastorale, lucrari decorative minutioase in email alb/albastru ce reprezinta intamplari vanatoresti de mare efect, executate cu mare maiestrie.
Camera regelui Afonso al VI-lea
Timp de 9 ani, dormitorul i-a fost inchisoare regelui Afonso al VI-lea, inchis din ordinul fratelui sau, viitorul rege Pedro al II-lea.
Situata in vechiul palat, camera are o istorie terna in acest scop, monarhul detronat gasindu-si sfarsitul, in cele din urma, in anul 1683.
Si-n zilele noastre are aspect auster, saracacios mobilata, cu pavaje din secolul XIV – XV, decorat in combinatii maure.
Camera Chineza
Reprezentarile din aceasta camera sunt copii ale perioadei Qianlong si Kangxi, majoritatea din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, care pune accentul pe portelan, sculpturi destul de cuprinzatoare in fildes ale varietăţiilor diferitelor forme de animale sacre.
Un templu brahmatic si doua pagode sunt evidentiate intr-o vitrina cu aspect oriental, avand la baza cloisonne-uri de diferite forme.
Mobilierul chinezesc include un paravan Coromandel, din secolul al XVII-lea, o canapea capitonata cu piele gri, un set pentru serviciul de masa regal, scrin-uri minutios decorate, iar suspendat de plafon, se afla un policandru cu mai multe brate, ce face ca iluminarea din acest refugiu al regelui Dinis, sa ia forme fantasmagorice.
Din insemnarile manuscrisului lui Don Duarte, aflam ca aceasta incapere era destinata ca fiind un loc pe placul regelui Joao I, de a servi masa!
Capela Palatina
Fondata de regele Dinis la începutul secolului al XIV-lea, Capela Palatina este o evocare a Duhului Sfant.
Acest spatiu religios crestin, este un alt exemplu al reuniunii de culturi de-a lungul secolelor, marcat de foarte multe stiluri de azulejos, cult introdus în Portugalia de către regina Santa Isabel de Aragao.
In anul 1470, Afonso al -V-lea, a comandat un altar ridicat de celebrul pictor Goncalves Nuno, cu Pogorîrea Sfântului Duh, care a fost pierdut, fiind inlocuit în secolul al XVI-lea cu o alta tema biblica, conceputa de catre Diogo Teixeira.
Printr-o coincidenta stranie si aceasta lucrare a fost ratacita, o singura expunere sta marturie, existand la Muzeul Odrinhas din Sintra.
Peretii sunt tapetati in diferite aspecte de culoare roz, incadrate cu porumbei infatisati alaturi de ramuri de maslini, simbol al Duhului Sfant, o reinnoire a legamantului lui Dumnezeu cu oamenii ce au trecut peste potop.
Chiar daca frescele de pe pereti au fost refacute in primii ani ai secolului XX, acestea poarta urme originale din tehnica picturii a secolului XV, vizibile, in special, in partea stanga a altarului.
Plafonul este sculptat in lemn cu un decor absolut minutios ce aminteste de arta mudejar, folosind un stil unic liberian, numit alfarge. Panourile cu imagini policrome turnate in relief, au fost concepute la jumatatea secolului al XVIII-lea.
Sculpturile reprezintand Fecioara Maria si Pruncul, apartin scolii germane din secolul al XV si inceputul sec. alXVI-lea.
Bucataria (Cozinha)
Initial construita separat langa palat, în timpul perioadei regelui Joao I în a doua jumatate a secolului al XV-lea, bucataria de la Palatul National, a devenit faimosa datorita celor doua turnuri in forma de con, avand o inaltime de 33 de metri.
Se pare ca acest exemplu de ventilatie a fost copiat din palatele din Pamplona sau Fontevrault, dar originalitatea acestor ,,conuri” sta in dedublarea lor, devenind emblematice si motiv de atractie pentru orasul Sintra. S-a ajuns la aceste ostentative dimensiuni ale cosurilor, datorita marilor banchete pa care palatul le oferea, mai ales in perioada de vanatoare, Sintra fiind o regiune prielnica in acest scop.
Incaperea este echipata cu o serie de cuptoare pentru diferite utilitati, iar reteaua de apa potabila se face direct din izvoarele Serra de Sintra, canalizate într-un sistem de depozite.
Regina Maria Pia, a plasat aici, in anul 1889, o interesanta placare ce consta dintr-o faianta alba, ansamblu ce se aplica si-n normele de igiena contemporana.
Sala principala de resedinta regala
La începutul secolului al XVI-lea, aceasta aripa a fost ultima executata din campania de constructii de mare anvergură desfasurata la palat, consimtita de regele Manuel I.
Colectia de mobilier european, în special dulapuri olandeze din secolul al XVII-lea, elemente cu piese italienesti, dulapioare lucioase din lemn de trandafir – toate au fost restaurate in anul 1930.
Se evidentiaza o colectie de scaune sculptate in perioada baroca, impreuna cu piese de mobilier indo-portughez din lemn exotic.
Picturile in ulei au tematica religioasa sau cu natura moarta cu influenta flamanda din secolul al XVI-lea, adepta a manierismului.
Setul de ceramica este reprezentat de obiecte chinezesti si portelanuri fine pe baza zacamintelor de caolin desoperite in Meissen si Limoges, din vestul Frantei.
In magazinul de suveniruri se gasesc replici a operelor din colectiile palatului, motiv de retraire a emotiilor din timpul vizitei. In opinia mea, pretul acestora este costisitor, avand in vedere ca o placa de azulejos Parra de 10/10 cm, te facea sa scoti din portofel 22 de euro, iar alta faianta (azulejos Estrela) cu dimensiunile 14,5/14,5 cm, 55 de euro!
In partea stanga a esplanadei, va puteti bucura de cel de-al doilea simbol al Sintrei!
Cameliile:
Aceste bijuterii botanice delicate, originare din China si Japonia, isi fac simtita prezenta in acest palat. Din aprilie pana-n octombrie, toate fermele adiacente orasului isi expune diversitatea plantatiilor acestor plante ornamentale.
In anul 1840, regele-consort Fernando al II-lea, impresionat de trainicia acestora, a plantat o serie de camelii aduse din pepinierele din Franta, Belgia si Italia, iar mai tarziu cu soiuri din China, importul facandu-se in Anglia.
Mai tarziu, aceste colectii au fost completate de o specie neaosa, crescuta în Portugalia, în special din zona orasului Porto.
Specialistul vremii in horticultura, francezul Francois Bonnard a personificat plantele, dandu-le nume ale membrilor familiei regale. Astfel ca: reginei Maria a II-a, i-a fost consacrata in anul 1865, o camelie de culoare rosu-visiniu. Dona Maria Pia detine o planta de culoare alba cu dungi carmeniu. Printesa Amelia (alb pur), Don Carlos Fernando (roz delicat), Don Augusto (roz cu dungi albe), Don Pedro al V-lea (in 1872 – roz stropit cu alb), Contesa Edla (alb virginal) si Don Pedro, rege al Braziliei (1865 – alb cu dungi carmin).
Parcul Pena alaturi de Valea Fern a palatului Monsserate si gradina palatului Seteais, formeaza cea mai importanta colectie de camelii din Portugalia de sud.
Pentru a promova acest patrimoniu, Parques de Sintra organizeaza expozitii si concursuri, deschise pentru atentia publicului larg, unde de cel putin sase ori pe an, colectiile pot fi apreciate ca bunuri spirituale.
Ne despartim cu greu de Sintra ce ne-a impresionat puternic, dar circuitul trebuie sa continue……….asa ca ne incarcam cu energie si trecem la urmatorul obiectiv de pe traseu.
Leave a Reply