Manastirile din Moldova sunt una din bogatiile patrimoniului nostru cultural, si asa cum am promis aici, revin cu mai multe detalii despre circuitul Manastirilor din Moldova si Bucovina pe care l-am facut de nenumarate ori, din copilarie si pana in prezent.
Este o zona a tarii atat de draga noua incat incercam sa ajungem cat de des putem, iar ultimii 5-6 ani au facut ca aproape anual sa ne petrecem cateva zile in N-E tarii.
Desi circuitul sufera diferite nuante in functie de preferintele de moment, de obicei atinge urmatoare obiective:
Asadar, pornind din Cluj spre Manastirile din Moldova, iar dupa 250 km ajungem in Cheile Bicazului unde poposim sa admiram defileul natural dar si pentru o plimbare pe Lacul rosu cu barca, spre deliciul copiilor. Este si zona in care de obicei mancam, fie la restaurantul de langa lac, fie la una din pensiunile din zona.
Lacul Rosu este una dintre cele mai cunoscute atractii turistice din Romania, deoarece imprejurimile sunt inconjurate de legenda formarii lacului cu ape rosiatice. Numele de Lacul Rosu provine de la culoarea intunecata pe care o capata acesta, insa legenda ii mai spune si Lacul Ucigas.
Legenda Lacului Roşu
Exista mai multe legende care inconjoară acest lac, insa cea mai cunoscuta dintre ele atesta numele primit de acesta ca Lacul Ucigaş. Legenda spune ca in apropiere locuia o fata deosebit de frumoasa, Estela. Ca in toate povestile de mult apuse, aceasta se indragosteste de un tanar fecior, insa cei doi nu se pot casatori, deoarece el este trimis in armata si nu se mai intoarce.
In asteptarea lui, Estela urca seara la izvorul din munte pentru apa. Acolo este vazuta de un talhar, care o indrageste imediat, o rapeste si o ascunde in munti. Fata refuza sa-i fie nevasta si implora muntii sa o apere, iar acestia ii raspund printr-o furtuna violenta, cu tunete si ploi. Furtuna a maturat totul in cale, a sfarmat stanca si fata si talharul au ramas ingropati pe fundul lacului format.
O alta legenda spune ca pe locul in care se afla lacul se afla inainte o pajiste frumoasa, unde se instalase o stana. La venirea furtunii, ciobanii şi animalele au fost surprinse acolo si nu au mai avut scapare.
O alta legenda spune ca terenul surpat de furtună ar fi acoperit un sat intreg, iar numele de Lacul Rosu provine de la peisajul inspaimantator şi insangerat creat de apa ramasa după ploaie si care a acoperit ramasitele asezarii.
Formarea Lacului Roşu
Conform studiilor geologice, formarea Lacului Rosu s-ar fi produs in anul 1838, cand, in urma unui cutremur, care a avut loc in luna ianuarie, terenul a alunecat formand astfel o inchidere pe vale. O alta posibila data de formare este in anul 1837, in urma unor furtuni puternice, masa argiloasa deplasandu-se si obturand valea. Martori ai alunecarii de teren sunt copacii pietrificati ale caror trunchiuri retezate ies la suprafata lacului.
Pornim mai departe si dupa inca 50 km sau 1h de condus ajungem in Piatra- Neamt, resedinta judetului Neamt, un oras cochet si care s-a dezvoltat exponential in ultimii 10 ani.
O plimbare prin centru sau cu telegondola nu lipsesc de obicei din traseul nostru. Plimbarea cu telegondola este intotdeauna bine primita de copii ce sunt extrem de incantati de peisaje si de punctul de observatie situat la nivelul etajelor superioare ale hotelurilor pe langa care trecem.
Inaugurata in luna februarie 2008, Telegondola de sub poalele Pietricicai, pleaca din Gara aflat la altitudinea de 323 m si ajunge la punctul de sosire (DealulCozla) aflat la altitudinea de 632m, acolo unde se afla si partia de schi. Pe langa o frumoasa panorama a orasului Piatra Neamt, se mai pot vedea si alte obiective turistice din imprejurimi: lacul de acumulare Batca Doamnei, Muntele Pietricia dar si Ceahlaul ce se poate observa in toata splendoarea lui in zilele senine.
Tarifele pentru o tura cu telegondola sunt:

Aflata la 12 km de Targu Neamt si la 40 km de Piatra-Neamt, constructia actuala a fost inceputa la 1785 sub hramul Adormirea Maicii Domunului.
Arhitectura imbina elementele traditionale ale stilului moldovenesc cu unele elemente arhitecturale patrunse in Moldova la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea. Biserica este in forma de nava, cu doua turle cilindrice al caror acoperis are forma de clopot, ce constituie particularitatea acesteia.
Istoria manastirii porneste din anul 1785 cand a fost fondata de catre monahia Olimpiada impreuna cu duhovnicul Iosif Pustnicul. Cunoscand o evolutie rapida, ajunge schit dupa anul 1790, apoi, in 1839 este atestata ca manastire independenta.
Actuala biserica, din piatra si caramida, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicata intre anii 1808-1812. In timpul Revolutiei din 1821, schitul a fost asediat de otomani fiind furate odoarele, iar calugaritele izgonite sau ucise.
Poeta Veronica Micle, muza lui Mihai Eminescu, a fost inmormantata in curtea unei biserici din apropiere, cu hramul ”Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”. Si acest lacas de cult face parte din complexul monahal de la Varatec.
Poeta Veronica Micle a fost inmormantata aici, intrucat ultimii ani din viata i-a petrecut la această manastire. Mormantul poetei este inconjurat de un gard viu, iar monumentul este ridicat din marmura, pe placa funerara fiind gravate câteva versuri ale Veronicai Micle: ”Si pulbere, tarana din tine s-a alege, / Caci asta e a lumii nestramutată lege; / Nimicul te aduce, nimicul te reia, / Nimic din tine-n urma nu va mai rămanea. ”
Manastirea Agapia
A fost ctitorita de Petru Rares si de sotia sa, intre anii 1527-1538 sau 1541-1546.
A suferit numeroase atacuri si jafuri, fiind refacuta radical in anii 1858-1862. Este perioada in care interiorul bisericii a fost pictat de Nicolae Grigorescu pe cand avea doar 18 ani. Pictorul a folosit modele vii alese cu grija pentru a realiza portretele sale si s-a inspirat pentru compozitii din marii mesteri ai Renasterii (de exemplu sculptura lui Donatello din Florenta). Ca alt element interesant, trebuie spus ca pentru realizarea prorocului Daniel, din stanga registrului de sus al tampei, si-a facut autoportretul.
Agapia mi-a placut intotdeauna datorita chiliilor de la intrare care de obicei erau pline de flori si foarte bine intretinute. Acum, marea lor majoritate nu arata bine, in schimb, in jurul manastirii este un adevarat sat in care locuiesc maicutele si se gospodaresc.
Numele de Agapia vine de la Agapie schimnicul ctitor, care si el l-a primit la calugarire.
De-a lungul istoriei ei, atat in timpul calugarilor dar si a maicilor, biserica a fost atacata si jefuita de turci, tatari si chiar de polonezii lui Sobieski care au transformat-o in grajd, a suferit cateva incendii dar mereu a fost refacuta, cu modificari arhitectonice importante dar de fiecare data apare mai frumoasa si mai bogata.
Incepem ziua urmatoare plini de energie si prima oprire e planificata la Humulesti, leaganul lui Ion Creanga si a unicelor lui povesti care incanta copilaria multor generatii de cititori.
Casa memoriala Ion Creanga Humulesti
In afara de valoarea sa de muzeu (deschis in 1960), casa este un tipic monument de arhitectura populara, construita din barne groase lutuite, are o prispa ingusta de lut si un acoperis larg de dranita, datand din 1830. Constructia a fost restaurata in 1937 prin grija lui Nicolae Iorga.
Casa in care s-a nascut autorul “Amintirilor din copilarie” a fost construita de bunicul Petre Ciubotariu in 1831, asa cum este trecuta in actele primariei, cel care a dat-o in dar fiului sau Stefan in 1835 cand acesta s-a casatorit cu Smaranda Creanga, fiica lui David Creanga din Pipirig. Aici se va naste scriitorul la 1 martie 1837 si aici sta continuu pana in 1846, apoi cu pauze pana in 1855 cand se muta definitiv la Iasi. Ne oprim in spatele casei albe unde, sub un acoperis sunt expuse unelte gospodaresti vechi achiziționate din sat special pentru aceasta expoziție: un plug pentru doi boi, o vartelnița, un vas pentru pacura, o banca ce seamana cu calul balan pe care era urcata “jupaneasa” Smarandița Popii pentru a primi pedeapsa cu Mos Nicolae, unelte ale lui mos Chiorpec, ciubotarul satului.
De la sopronul cu unelte, pe langa prispa, in dreapta este singura intrare in casa, o usa mica protejata de prispa ce o apara de ploaie. Casa este facuta din barne de lemn date cu lut, capetele lemnului se vad bine la colturile peretilor. Acoperisul este de dranita (scandurele subtiri din lemn de brad asezate intr-un mod anume pentru a nu intra ploaia si zapada), cel vazut acum este lucrat la ultima renovare serioasa in 1992.
Interiorul este compus din doua incaperi: tinda, in care era odinioara gura cuptorului, si o odaie mare, dar joasa, cu trei ferestruici pe latura de rasarit si de miazazi. Interiorul mai cuprinde laita, de jur imprejurul camerei, acoperita cu laicere, culmea cu cateva straie, opaitul, furca si roata de tors, vartelnita si o masa.
Inevitabil, pe cei mari dar si mici, ne napandesc “amintiri” din lecturile lui Creanga si incercam sa conectam descrierea lui cu realitatea reconstruita aici.
Parcul Tematic
Al doilea loc de vizitat, legat de numele lui Ion Creanga, este curtea cu personaje din povestile lui, deschisa publicului in 2004. Este o curticica mica, destul de pompos numita “parc” dar altfel un loc reusit dupa o buna idee a unei humulestence, dna Niculina Garnet patroana unor restaurante, care a avut ideea de a cumpara locul ce fusese tot al familiei Creanga dar ajunsese gradina de legume a cuiva si de a face acolo curtea cu personajele celebre.
In curtea mica a fost creata casuta lui Mos Chiorpec, cel care-l intâmpina cu acel “bine ai venit, nepurcele! “, o caruta veche de peste 100 de ani a fost cumparata din Pipirig si in ea sta chiar Mos Luca Mosneagul, vecinul familiei.
Exista pisici impaiate langa cuptor dar si pisici vii, grasute, cu castronele curate cu mancare. Smarandita popii cea “care-l fura cu ochiul” pazeste Calul Balan iar Nica a Petrei este prezent chiar la intrare, sa-si intampine oaspetii. Unelte vechi, roti de car, un razboi de tesut, fata babei si fata mosului intregesc ansamblul.
Personajele din povestile lui Creanga sunt mutate in casa atunci când vremea este rea.
La intrarea in parcul tematic este un loc de unde se pot cumpara diverse obiecte lucrate local sau chiar chinezisme dar si o apa sau un suc dar si taxa de intrare, 5 lei când am fost noi.
Lasam Humulestiul in urma si ne indreptam spre un alt colt de istorie al zonei, Cetatea Neamtului.
Cetatea Neamtului
Loc incarcat de istorie, aceasta cetate este vizibila de la cativa kilometri departare pentru cei care ajung in zona. Cocotata pe o colina in vecinatatea localitatii Targu-Neamt, cetatea ne-a amintit de acel ”cuib de vulturi” aparat cu atata inversunare de plaiesii moldoveni din nuvela lui Negruzzi in fata polonilor regelui Sobieski. Ca localizare exacta, obiectivul se afla ”pe Culmea Plesului, la marginea de nord-vest a localitatii Targu-Neamt, la o altitudine de 480 de metri si la o inaltime de 80 de metri fata de nivelul apei Neamtului.”
Accesul catre cetate nu este dificil, intrucât prin oras exista mai multe indicatoare spre obiectiv. Dupa cateva minute de la intrarea in oras, am ajuns la parcarea amenajata nu departe de aleea pietonala care urca spre cetate. Am pornit la pas pe alee, trecand prin dreptul terasei Casa Arcasului, apoi pe langa tarabele cu fel de fel de suveniruri, din pacate nu prea multe care sa aiba legatura cu impresionantul obiectiv din apropiere. Am mai facut cativa pasi si am ajuns in apropierea unui panou informativ referitor la Parcul Natural Vanatori Neamt. Am lecturat faptul ca parcul se intinde pe o suprafata de 30818 hectare si am vazut harta acestei arii protejate. Din loc in loc, la marginea aleii de acces catre cetate, apar si alte panouri informative, astfel ca ne-am mai oprit uneori cate putin pentru a afla date despre arborii si plantele ce cresc in zona sau despre fauna specifica acestor meleaguri.
Pas cu pas, am strabatut incet aleea destul de inclinata pe alocuri si in aproximativ 20 minute am ajuns la baza podului de acces amplasat in partea de nord-est a obiectivului. Zidul impunator al cetatii, dar si pilonii care sustin podul de acces ne-au impresionat imediat, asa ca am grabit pasul catre casa de bilete, aflata chiar inainte de intrarea pe pod.
Tarifele de vizitare din momentul vizitei noastre au fost: 3 lei/ prescolar, elev, student; 5 lei/adult; taxa fotografiere/filmare – 10 lei. In ceea ce priveste programul de vizitare, acesta era zilnic, in intervalul orar 09.00 – 20.00.
Odata bilete cumparate, am intrat pe podul de acces, hotarati ”sa cucerim” Cetatea Neamt. Desi in trecut ultimul segment al podului construit pe timpul lui Stefan cel Mare era mobil, in urma renovarii obiectivului s-a renuntat la acesta, astfel ca acum cetatea ”se preda” in fata tuturor vizitatorilor dornici sa-i descopere secretele. Incovoiat precum un arc, podul ne-a condus repede catre curtea exterioara, incadrata si ea cu ziduri de legatura. Imediat ce am ajuns acolo, am vazut capcana cu trapa pregatita dusmanilor care ajungeau pana in acest punct. Acest loc inseamna o groapa destul de adanca, acoperita cu un grilaj solid pentru a se evita accidentele.
Pe un zid din curtea exterioara este afisat un scurt istoric al cetatii, din care am lecturat cateva informatii interesante: ”Cetatea Neamt a fost construita in timpul lui Petru I Musat (1375-1391), in perioada consolidarii statului medieval Moldova. Prima atestare documentara dateaza din anul 1395, constand intr-un act de cancelarie emis de catre regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, inainte de a fi infrant de ostile lui Stefan I Musat la Hindau.
Turul incaperilor amenajate pentru vizitare l-am inceput in partea stanga a intrarii, coborand pentru inceput cateva trepte catre un demisol care adapostea Inchisoarea. Manechinele expuse reusesc sa redea destul de bine conditiile extrem de grele dintr-o astfel de carcera, unde umezeala, frigul si intunericul duceau la deteriorarea sanatatii celor condamnati si apoi la urmatorul pas firesc… moartea!
Am parasit repede spatiul inchisorii si am intrat la Monetarie. Am vazut numeroase monede din cateva perioade distincte si am aflat ca intre anii 1662-1672 aici a functionat clandestin o monetarie, pana in momentul cand Gheorghe Duca a fost mazilit pentru emiterea de bani falsi.
Dupa ce am parasit monetaria, am intrat in spatiul care gazduieste camera de provizii. Numeroase butoaie de mai multe dimensiuni erau asezate fie pe podea, fie pe un soclu de piatra. Inauntru era racoare, ca si prin celelalte incaperi, asa ca diversele alimente puteau fi depozitate aici in conditii bune. Langa aceasta incapere pentru provizii am gazit bucataria inchisa cu gratii, prin care am aruncat o privire inauntru.
Urmatorul spatiu pe care l-am vizitat a fost Sala Armelor, preferata lui Alex, unde am gasit imitatii pentru arme folosite si manechine-osteni din perioada de glorie a cetatii. Pe un panou informativ era realizata o clasificare a armelor, acestea fiind impartite in arme ofensive de taiere, aruncare sau lovire, arme de aparare sau arme de foc. Nu departe se afla un tunel inchis cu gratii care constituia iesirea secreta.
Dupa ce am studiat diferitele arme, am vizitat Sala de Sfat si Judecata, aflata in turnul de nord-vest, alaturi de spatiile de locuit. Central este amplasata o masa lunga, iar pe pereti -alaturi de un portret al lui Stefan cel Mare- sunt prezentate informatii despre diverse tehnici de lupta si istoricul fortificatiei. Urmeaza un spatiu de trecere care ne-a condus spre iatac si camera de taina, unde se afla o soba de teracota, dar si o masa la care trei dregatori inchina cate o ulcica de vin, aflandu-se probabil in asteptarea lui Voda. Intr-o astfel de incapere aveau acces doar cei apropiati, spatiul inchis asigurand confidentialitatea celor discutate.
Am iesit in curte din nou si ne-am indreptat catre zidul din partea opusa, pentru a vizita de data aceasta cele cateva spatii amenajate de la etaj; am urcat pe scara de piatra catre spatiile de locuit ale plaiesilor si camera domnitelor. Mai multe panouri ofera informatii despre diferitele etape in lucrarile de restaurare a obiectivului.
In acest turn de sud-est se afla si un beci intunecos numit pe buna dreptate Neagra Temnita, adica locul unde isi gaseau rapid sfarsitul tradatorii sau infractorii periculosi.
Tot la acest nivel este amenajat Paraclisul Sfantul Nicolae, unde iese in evidenta catapeteasma de culoare rosie. Cateva obiecte de cult sunt expuse in vitrinele de sticla din incapere. De aici de sus putem arunca o scurta privire in Camera Parcalabului.
Nu puteam sa plecam de la Cetatea Neamt fara a merge pe terasa de sud. De acolo se deschide o frumoasa panorama asupra zonei Targu-Neamt, cu satele din preajma ale caror locuinte sunt rasfirate pe colinele din zare.
De la Cetatea Neamtului, in una din excursii am poposit la rezervatia de zimbri “Dragos Voda” este una din cele 4 rezervatii de zimbri existente la noi in tara si catalogata ca fiind una dintre cele mai mari rezervatii exclusive zimbrilor din Europa. Situata în nordul judetului Neamt, pe raza comunei Vanatori-Neamt, in apropierea drumului national DN15 si a Manastirii Neamtului, rezervatia, reprezinta unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale judetului.
Rezervatia de Zimbri si Fauna Carpatina “Dragos-Voda” a fost infiintata in anul 1968, se intinde pe aproximativ 11.500 ha si este una dintre cele patru arii protejate incluse în Parcul Natural Vanatori-Neamt.
In cadrul rezervatiei, pe langa zimbri se mai pot intalni: cerbi carpatini, cerbi lopatari, capriori, vulpi, bursuc, iepuri, ursi, lupi si specii de avifauna. Intr-un tarc de cca. 4 ha se gasesc doar 6 exemplare de zimbri, doi masculi si 4 femele care sunt gazduiti in scop turistic. Restul de pana la 28 de exemplare se afla in parcul de aclimatizare ce se intinde pe o suprafata imprejmuita de 180 de hectare de teren.
De aici, traseul ne duce la Voronet, despre care deja am scris, sau la Putna iar uneori la Suceava, unde vizitam fosta cetate de scaun si ne plimbam prin frumosul oras bucovinean.
Manastirea Voronet
Construita de Stefan cel Mare la 1488, Manastirea Voronet (sau „Capela Sixtina a Estului”, cum i se mai spune) este, poate, cel mai cunoscut lacas de cult din Romania. Monumentul monahal a fost construit in mai putin de patru luni, spun cronicile, pe malul unui rau, la patru kilometri de orasul Gura Humorului. Numarul mare de picturi care o infrumuseteaza au inclus-o pe lista monumentelor de arhitectura din patrimoniul UNESCO. Naosul gazduieste un tablou al intemeietorului sau, iar in interiorul manastirii puteti admira picturi ale celor mai importante scene biblice: Cina cea de Taina, Spalarea Picioarelor sau Ciclul Patimilor. Curtea exterioara a Manastirii Voronet poate fi considerata o zona destinata meditatiei interioare; va puteti plimba cat doriti pe aleile linistite si frumos ingrijite de maici. Si daca doriti o cazare mai ieftina, chiliile manastirii va stau oricand la dispozitie.
Hram: Sf. Mare Mucenic Gheorghe
Locatie: Strada Voronet nr. 166, Gura Humorului, judetul Suceava (accesul se face din Gura Humorului in Voronet, pe DJ177D)
Tarif: 5 lei/adulti; 10 lei taxa pentru fotografierea exterioara (filmarea/fotografierea interioara este interzisa)
MUZEUL SATULUI BUCOVINEAN SUCEAVA
Organizat in apropierea Cetatii de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean pune in valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factura populara din Tara de Sus. Cel mai tanar dintre muzeele in aer liber ale Romaniei s-a infiripat in deceniul al VIII-lea al secolului.
Conceputa ca un sat traditional bucovinean, expozitia in aer liber cuprinde 80 monumente de arhitectura populara: biserica, scoala, gospodarii taranesti, ateliere mestesugaresti, instalatii tehnice, crasma.
Cetatea de Scaun a Sucevei
Prima aparitie documentara dateaza din anul 1388. Este constatata in timpul domniei lui Petru Musat, cel care stabileste capitala Moldovei la Suceava.
Face parte din sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfarsitul secolului al XlV-lea, in momentul aparitiei pericolului otoman, cuprindea, in scopuri de aparare, intarituri de pamant si lemn, dispuse in jurul unor asezari, puncte fortificate aflate in centrul unor localitati sau pe principalele artere de legatura dintre acestea (fortificatii ale curtilor domnesti si manastiresti, precum si cetati de importanta strategica, situate fie la hotare, pe linia Nistrului, fie in interior in zona apropiata, subcarpatica).
La Putna, ajungem dupa-amiaza de obicei si reprezinta un popas si o cazare la o pensiune in zona. Haideti sa descoperim Manastirile din Moldova asa cum le-am vazut noi.
Manastirea Putna
Numita de poetul Mihai Eminescu „Ierusalimul Neamului Romanesc”, Manastirea Putna este ctitorita de Stefan cel Mare in perioada 1466 – 1469, insa turnul de la intrare si fortificatiile au fost ridicate la 1481. Distrusa de un incendiu la doar trei ani de la ridicarea ei, manastirea de calugari a fost reconstruita si distrusa, din nou, in 1653, de catre ginerele lui Vasile Lupu, Timus Hmelnitchi. Succesorii lui Vasile Lupu au reconstruit manastirea intre 1653 si 1662, care s-a pastrat pana in ziua de azi.
Una dintre caracteristicile lacasului o reprezinta turla cu doua etaje, care difera de cele traditionale. In incinta manastirii puteti vizita mormantul lui Stefan cel Mare, Domnitorul Moldovei.
Hram: Adormirea Maicii Domnului
Locatie: comuna Putna, judetul Suceava (la 22 km nord – vest de Radauti)
Tarif: Intrarea este libera; exista insa o taxa foto, de 10 lei
Din Putna, urmatoarele opriri sunt Sucevita si Moldovita, despre care am scris deja intr-o postare separata. Amintesc doar:
Manastirea Moldovita
Ctitorita de Domnitorul Petru Rares la 1532, dar pictata cinci ani mai tarziu, Manastirea Moldovita pastreaza si astazi frescele acelor vremuri, fiind de altfel cel mai bine conservate dintre toate picturile manastirilor din nordul Moldovei (in special fatadele de sud si de est). Cele 105 nise pictate (fiecare cu un inger) de sub stresini arata cat de frumos erau decorate, cu sute de ani in urma, bisericile si manastirile. O alta caracteristica a acestei manastiri este pridvorul (exonartexul) cu cele trei bolti, amplasat in zona de vest a lacasului de cult. Dupa bunul obicei al ctitorilor de manastiri, si aceasta a fost ridicata initial pe malul unui rau, Moldovita, insa nu se stie din ce motive a fost distrusa la inceputul secolului XVI si reconstruita ulterior.
Culoarea specifica Manastirii Moldovita este galbenul.
Hram: Buna Vestire
Locatie: satul Vatra Moldovitei, judetul Suceava (la 27 km distanta de Campulung Moldovenesc)
Tarif: 5 lei/adulti; 10 lei taxa pentru fotografierea exterioara (filmarea/fotografierea interioara este interzisa)
Manastirea Sucevita
Aflata la 19 km sud – vest de orasul Radauti, Manastirea Sucevita poarta cu ea o frumoasa legenda, care spune ca o femeie a carat in acest loc, timp de 30 de ani, piatra necesara construirii unei manastiri. Era o forma de pedeapsa prin care femeia trebuia sa-si spele pacatele.
Istoricii spun insa ca manastirea a fost ridicata in 1583, pe vremea voievodului Petru Schiopul, si a fost construita de Irimia, Simion si Gheorghe Movila. Picturile manastirii – care reprezinta principala atractie a turistilor romani si straini – au fost realizate mult mai tarziu, in 1595. Iar peretii masivi din jurul Manastirii Sucevita (fiecare cu o lungime de aproape 100 de metri, trei metri latime si peste sase metri inaltime) au fost construiti dupa 1595, pe vremea domniei lui Ieremia Movila.
Hram: Invierea Domnului, Schimbarea la Fata
Locatie: comuna Sucevita, judetul Suceava
Tarif: 5 lei/adulti; 10 lei taxa pentru fotografierea exterioara (filmarea/fotografierea interioara este interzisa)
Apoi, traseul de aduce in Vatra Dornei. Poposim pentru 1h in frumoasa statiune montana si ne plimbam in zona centrala. Frumoasa statiune montana era aglomerata deoarece multi turisti incercau sa scape de canicula oraselor.
Din Vatra Dornei, prin Iacobeni am traversat in 2012 Pasul Prislop si am admirat Parcul National Muntii Rodnei.
Cred ca e unicul drum din tara pe care l-am batut in ultimii 10 ani in care gropile nu iti dadeau efectiv nici o alternativa de a alege o portiune in care sa nu risti sa iti rupi masina 🙂
Ultimul obiectiv pe traseu il reprezinta Colibita, celebrul lac asemuit cu Austria/Elvetia si alte locuri unice din lume.
Nu puteam rata un pranz la Fishermans dar si privelistile incantatoare ale zonei.
Pasii ne-au dus intr-unul din circuite si pe la Manastirea Rohia, care desi poate nu este extrem de cunoscuta este spectaculoasa, fiind construita efectiv pe stanca, si in mijlocul unei paduri.
Iar de aici pana acasa era doar o aruncatura de bat 🙂
Vizita la Manastirile din Moldova sunt intotdeauna un prilej de bucurie , relaxare si incarcare pozitiva asa ca revenim de cate ori avem ocazia.
Excelenta prezentare, felicitari, familie frumoasa!Ati putea sa ne indicati in plus si niste locuri agreate pentru cazare , pe acest itinerar?Multumesc.