Alba reprezinta pamantul natal asa ca revenim des si cu placere in aceste locuri minunate. Cetatea Alba-Iulia, renovata in cativa ani, reprezinta un pol de interes si un loc ce te duce inapoi in istorie.
Nu de putin ori am ajuns sa ne plimbam in zona cetatii si sa o exploram la pas, iar copiii sunt cei ce se bucura cel mai tare de fiecare ocazie mai ales daca e incununata si de schimbarea garzii.
Pentru a-l descoperi cum se cuvine, oaspetii cetatii au la indemana 2 trasee turistice: Traseul Celor Trei Fortificatii si Traseul Portilor. Si acum, sa pornim la drum pe:
Traseul Celor Trei Fortificatii (denumit astfel deoarece in acest spatiu se regasesc portiuni ale celor trei cetati construite de-a lungul timpului la Alba Iulia)
Primele mentiuni documentare despre Cetatea Alba-Iulia au aparut in secolele X-XI.
De-a lungul celor aproximativ 2000 de ani de existenta ai orasului, in Alba Iulia au existat 3 cetati: cetatea romana (castrul roman), cetatea medievala si cetatea bastionara de tip Vauban.
Castrul roman
La inceputul secolului al II-lea legiunea a XIII-a Gemina a fost dislocata din zona Vienei de astazi si mutata, impreuna cu legiunile I Adiutrix, XIIII Gemina si XV Apollinaris, in dreapta Dunarii de Jos pentru a participa la ofensiva romana impotriva Daciei. Dupa cele doua razboaie daco-romane, efectivele militare ale legiunii s-au stabilit si si-au construit castrul pe cea de-a treia terasa a Muresului, unde au ramas pentru urmatoarele 16 decenii.
Locul ales de catre autoritatile romane pentru construirea castrului corespundea perfect necesitatilor militare, economice si administrative. Fortificatia a fost ridicata in mijlocul sistemului defensiv al Daciei, la intersectia principalelor cai de comunicatie, ce asigurau legatura cu Ulpia Traiana Sarmizegetusa si cu orasele importante ale provinciei, si in relativa apropiere a districtului aurifer al Muntilor Apuseni.
Aceasta pozitie strategica permitea legiunii a XIII-a Gemina si castrului sa participe la pastrarea ordinii in provincie si sa asigure o atenta si permanenta supraveghere a drumului aurifer. Protectia si supravegherea militara a acestei zone a dus la dezvoltarea, in jurul fortificatiei romane, a unor asezari civile care, in timp, au dobandit rangul de municipiu respectiv colonie.
Conform descoperirilor arheologice si epigrafice, in centrul castrului se afla cea mai importanta cladire, sediul comandantului (praetorium), cu incaperile ce adaposteau visteria (argentaria), insemnele si steagul alb al legiunii (signum), situata la intersectia arterelor principale de circulatie. O alta cladire din interorul castrului era asa-numita schola speculatorum, locul de intalnire al subofiterilor legiunii, construita in timpul dinastiei Severilor. Un element comun castrelor de legiune romana era templum horologiarum, pe ai carui pereti erau fixate mai multe ceasuri ce corespondeau cadranelor bazate pe deplasarea umbrei solare.
In prezent, din castrul roman se mai pot vedea portiuni de aproximativ 60 m lungime, 7 m inaltime si 1,80 m grosime ale zidului de nord, fiind inglobate in cladirea Institutului Teologic, Palatului Apor si a cazarmei militare.
Cetatea medievala – Cetatea Alba-Iulia
Vechea asezare romana Apulum a continuat sa existe si dupa retragerea aureliana (271-275), castrul roman fiind folosit de catre populatia autohtona pentru a se apara de migratori pana la cucerirea Transilvaniei de catre maghiari in anul 1002. Datorita evolutiei tacticii militare si posibilitatilor de aparare oferite de ruinele castrului, aceasta fortificatie a fost imbunatatita si adaptata nevoilor defensive ale perioadei respective.
In vremea regilor arpadieni s-a pastrat forma patrulatera si dimensiunile castrului roman, imbunatatirile aduse constand in repararea si suprainaltarea vechilor ziduri. De asemenea, s-au pastrat si doua dintre cele patru porti romane, cea de vest si cea de est, numite ulterior poarta Sfantul Mihail respectiv poarta Sfantul Gheorghe.
Cetatea bastionara de tip Vauban de la Alba Iulia
Incepand cu anul 1711, autoritatile imperiale habsburgice au inceput pregatirile pentru construirea cetatii bastionare de la Alba Iulia. Pe parcursul anilor 1713-1714, zidurile cetatii medievale au fost daramate, iar locuitorii din vatra vechiului oras au fost siliti sa se mute la est de fortificatie, intr-o zona mlastinoasa (orasul de jos), primind in schimb loturi de pamant si despagubiri in bani pentru proprietatiile abandonate. Tot acum a fost demolat complexul Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei cu cele doua biserici, una construita de Mihai Viteazul, constructiile anexe si palatul mitropolitiilor.
In 4 noiembrie 1715 a fost pusa piatra de temelie a bastionului Carol situat pe latura de nord a cetatii bastionare. Realizata in sistem Vauban, cetatea a fost proiectata pentru a indeplini rolul de principal punct defensiv al Transilvaniei, centru militar si depozit de armament in lupta dusa de habsburgi impotriva otomanilor si consolidarea puterii in principat.
Noua fortificatie de la Alba Iulia a carei incinta este aparata de trei randuri de ziduri, adopta forma unui heptagon neregulat, cele sapte bastioane conferindu-i o imagine stelata, caracteristica cetatilor de acest tip. O alta caracteristica a acestui sistem este prezenta unor elemente de fortificare cum ar fi: bastioane, clesti, raveline, contragarda, sant, antesant si glacis organizate pe principiul flancarii reciproce si al apararii la distanta. Acestea erau dispuse succesiv in trepte descrescatoare, de la interior spre exterior.
Desi nu a fost construita in totalitate, cetatea de la Alba Iulia este cel mai reprezentativ monument de arhitectura militara din tara.
TRASEUL PORTILOR
(cele sapte porti ale cetatii si cladirile cu valoare istorica din interiorul cetatii)
Fortificatia bastionara de tip Vauban de la Alba Iulia avea doua intrari, una pe latura de vest si una pe cea de est, pe fiecare latura fiind asezate cate trei porti, dar mai era o poarta pe latura de nord, care asigura accesul in santul cetatii. Cele de pe partea estica mergeau spre oras avand un rol principal, iar cele de pe partea vestica mergeau spre campul de instructie indeplinind un rol secundar.
Dupa Poarta II intalnim principalul loc de belvedere din orasul de sus si anume Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan sau Monumentul Eroilor Neamului. Inaugurat in 1937, acesta a fost realizat la initiativa Societatii Culturale Astra.
In partea de vest, monumentul are o fresca ce ii prezinta pe cei trei lideri ai Rascoalei Taranesti din 1784-1785: Horea, Closca si Crisan si o celula simbol menita sa aminteasca de sacrificiul acestora.
Vis-à-vis de parcul cetatii este amplasata Universitatea „1 Decembrie 1918”, complex ce include trei cladiri cu valoare istorica. Una dintre acestea este corpul principal al Universitatii, edificiu construit dupa 1900 pe locul fostului lacas al iezuitilor intemeiat la sfarsitul secolului al XIV-lea.
Ultima cladire cu valoare istorica a complexului universitar este Palatul Apor, ridicat in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in timpul principelui Mihail Apaffy. Pe acelasi aliniament cu Palatul Apor se afla Biblioteca Batthyaneum. Aceasta reprezinta o fosta biserica a calugarilor trinitarieni construita in anul 1719.
Urmatorul obiectiv al traseului il reprezinta edificiul Salii Unirii. Sala Unirii a fost construita in anii 1898-1900, cladirea a avut initial o destinatie militara – Cazinou militar al armatei austro-ungare din cetate. Cladirea Cazinoului a fost aleasa la 1 Decembrie 1918 ca loc de desfasurare a Marii Adunari Nationale care a proclamat in unanimitate unirea Transilvaniei cu Romania.
In interiorul Salii Unirii se gasesc exponate legate de ziua de 1 Decembrie 1918, volumele originale cu documentele unirii, steagurile purtate de reprezentantii diferitelor localitati la Marea Unire, precum si masa-birou la care s-a redactat si semnat, la 12 octombrie 1918, declaratia fruntasilor romani privind dreptul poporului roman la autodeterminare.
Pe aceeasi latura continuam cu Catedrala Reintregirii: edificiu a carui constructie este strans legata de ideea incoronarii regelui Ferdinand I si reginei Maria la Alba Iulia. Piatra de temelie a ansamblului Catedralei Ortodoxe a fost pusa in 28 aprilie 1921, a doua zi de Pasti. Lucrarile la constructia acestui complex au durat numai un an, santierul fiind aprovizionat continuu din toate partile.
Urmatorul obiectiv turistic al traseului il reprezinta Palatul Episcopal: Situat in apropierea Catedralei Romano–Catolice, palatul era resedinta Episcopilor Transilvaniei.
In epoca Medievala, si nu numai, episcopii aveau o putere mare in numirea principelui si uneori chiar armata proprie. Incepand cu anul 1556 resedinta episcopala a fost transformata in resedinta princiara pentru o perioada de timp de circa un secol si jumatate (1699).
Pe acelasi aliniament cu Palatul Episcopal, in Cetatea Alba-Iulia , se afla Palatul Princiar: Palatul Princiar este cel mai mare ansamblu arhitectural din cetate, fiind menit sa serveasca nevoilor de confort, de aparare si de reprezentanta a casei princiare. Construit in jurul anului 1541, acesta a adapostit pentru scurta vreme si pe principele-voievod Mihai Viteazul si pe sotia acestuia, doamna Stanca. Pentru a aminti de prezenta voievodului aici si pentru a comemora Unirea infaptuita de acesta in anul 1600, pe fatada edificiului a fost montat in 1975 un basorelief in bronz, care infatiseaza momentul primirii soliilor din cele trei Tari Romane.
In fata acestui palat, resedinta voievodului Mihai Viteazul, a fost ridicata in mod simbolic statuia ecvestra a acestuia cu ocazia implinirii a 50 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Statuia din bronz il reprezinta pe voievod cu buzduganul ridicat in mana stanga in ipostaza de triumfator. Cetatea Alba-Iulia este intr-adevar impresionanta.
Desigur ca schimbarea garzii in Cetatea Alba-Iulia e un spectacol in sine admirat de o multime de oameni si deliciul celor mici.
Cetatea Alba-Iulia (detalii aici) este impresionanta ca dimensiuni fiind practic un mic orasel intr-un oras, si de departea cea mai mare astfel de locatie vizitata pana acum, comparabila ca frumusete cu Praga (vezi impresii aici), Bratislava (vezi impresii aici) sau Rovinj (vezi impresii aici).
Leave a Reply